Jocurile nu trebuie să fie neapărat despre soldați supărați care distrug armate întregi de unii singuri. Ele pot să fie și despre plante, de exemplu. Mă rog, plante care ciuruiesc armate de zombi, dar sună mai interesant decât al țâșpelea „Război Mondial!!“ virtual care a apărut în ultimii ani, nu-i așa?

Numele „Plants vs. Zombies“ este binecunoscut în mai toate straturile societății: de la gamerii cei mai hardcore, la părinți uimiți că fetița lor de cinci ani se pricepe la killărit zombi cu mazăre decât la Barbie.

Ce faci atunci când creezi un joc de succes care prinde toate categoriile de vârstă? Păi, mai faci unul, evident! „Plants vs. Zombies 2: It’s about time!“ a fost lansat de curând pentru Android, după o perioadă de exclusivitate pentru Congregația lui Steve Jobs. Sunt convins, însă, că goana după bani îi va face pe cei de la Electronic Arts să lanseze noul „PvZ“ până și pe cuptoare cu microunde.

La bază avem, cel puțin la prima vedere, cam același joc. Ca-n primul „Plants vs. Zombies“, ai o „grădină“ pe care trebuie să o aperi de o armată de zombi pe lângă care pisicile din Hello Kitty par chiar amenințătoare. Cum? Păi, folosindu-te de plante rupte parcă dintr-un desen Disney pentru că de ce. Gazonul e împărțit în cinci rânduri de pătrățele în care tu poți să plantezi flori de soare, bravi soldați-mazăre sau altă floare ucigașă de zombi pe care o ai la dispoziție.

Cu toate acestea, „Plants vs. Zombies 2“ duce totul la un alt nivel. De data asta nu te mai bați în propria ta curte, ci te întorci în timp pentru că vecinul tău dement, pe numele său Crazy Dave, vrea să mai mănânce o dată un taco care i-a plăcut foarte mult. Din păcate, Crazy Dave face niște calcule puțin greșite și vă treziți în Egiptul Antic, invadat și el de zombi, din nou, pentru că de ce. De-acolo urmează două opriri până acasă, la pirați morți vii și cowboy-zo