S-a finalizat operaţia de cumpărare a 600 milioane acţiuni de către Fondul Proprietatea la preţul de 1 leu, adică la valoarea nominală. Pachetul reprezintă 4,3546% din capitalul social subscris de 13.778.392.208 lei. Consecinţă logică, acţionarii care deţineau un pachet de acţiuni sub acest procent sau, mai exact spus, care deţineau sub 600 milioane acţiuni, puteau să subscrie la vânzare tot pachetul şi să vândă efectiv pro rata acţiuni diminuate cu coeficientul de supra subscriere.

Cei care deţineau un pachet mai mare trebuiau să fie limitaţi la numărul maxim din oferta de cumpărare. Vicepreşedintele ASF Mircea Ursache a permis ca toţi acţionarii să pună la vânzare tot pachetul deţinut, deşi aceasta era o inepţie. Nu poţi obliga un cumpărător să cumpere ceva, mai mult decât poate plăti. Presa a arătat că fondul ELLIOTT a primit 139.000.000 lei pentru 139.000.000 acţiuni vândute. Asta corespunde unui procent de 1,008% din capitalul social şi 23,177% din totalul acţiunilor achiziţionate de către FP. Cum înainte de această operaţie ELLIOTT deţinea aproape 18,1% din numărul total de acţiuni, adică circa 2,49 miliarde acţiuni, pe care le-a subscris în totalitate, adică de peste 4,15 ori mai mult decât legal putea pune la vănzare, înseamnă că, de fapt, numai 33.500.000 acţiuni ar fi trebuit să vândă pro rata la oferta maximă de 600.000.000 acţiuni. Cum se pare că totuşi ELLIOTT deţinea nu unul, ci două conturi, atunci putea subscrie 1.200.000.000 de acţiuni şi ar fi vândut efectiv 67.000.000 acţiuni. Şi aşa rezultă 72.000.000 acţiuni vândute în plus, în detrimentul tuturor celorlalţi acţionari care au subscris la ofertă. Cele 72.000.000 acţiuni acordate ELLIOTT reprezintă 12% din pachetul de acţiuni scoase la cumpărare de către FP, ceea ce înseamnă că toţi cei care au subscris la ofertă puteau vinde cu 12% mai mult decât au reuşit. Inclusiv ELLIOTT, sau de ce nu, c