Trebuie să îmi recunosc suprinderea: un profesor de economie laureat al premiului acordat de Banca Suediei în memoria lui Alfred Nobel s-a pronunţat, de curând, în favoarea deflaţiei.
Supriza este cu atât mai mare când numele său este Thomas Sargent. Am studiat după cărţile sale cu mai mulţi ani în urmă, fiind interesat atunci mai mult de aspectele tehnice ale analizei econometrice a seriilor cronologice, dar nu am găsit nicăieri astfel de idei "revoluţionare", nici măcar în studiile sale de politică monetară.
Profesorul Sargent a primit premiul acordat de Banca Suediei în memoria lui Alfred Nobel în 2011, împreună cu Christopher Sims, pentru "analiza empirică a cauzelor şi efectelor în macroeconomie".
Acum, se pare că Thomas Sargent a ales să păşească în afara cadrului elegant, dar rupt de realitate, al sistemelor de ecuaţii econometrice şi să atace "vaca sfântă" a băncilor centrale: lupta prin orice mijloace împotriva deflaţiei.
"Din punct de vedere istoric, nu există motive să ne temem de deflaţie", a declarat Sargent într-un interviu acordat revistei germane Wirtschafts Woche, deoarece "toţi beneficiem de pe urma preţurilor mai scăzute".
Profesorul a amintit că, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fenomenul deflaţiei a existat în SUA pentru mai multe decenii, fără a fi însoţit de crize economice, iar veniturile populaţiei au crescut puternic.
Teza potrivit căreia deflaţia a fost unul dintre factorii determinanţi ai stagnării Japoniei este negată de laureatul premiului Nobel pentru economie, deoarece "stagnarea s-a datorat reglementărilor excesive şi tendinţei demografice negative".
În "apărarea" deflaţiei, profesorul de la New York University vine cu exemplul Greciei, unde "declinul preţurilor ar trebui să conducă la creşterea competitivităţii, pe fondul unei scăderi a costurilor cu forţa de muncă".
Veţi sp
