„Trubadurul”, cea de-a doua operă din trilogia verdiană (Rigoletto, Il Trovatore, La Traviata), numită şi „trilogia populară”, continuă să impresioneze publicul din marile săli de operă ale lumii şi astăzi la fel ca în trecerea celor 160 de ani de la premieră.

Opera Braşov nu îşi putea permite să nu înscrie în repertoriul său, „Trubadurul”, nu îşi putea permite să nu completeze trilogia verdiană. Cu o echipă atât de valoroasă a artiştilor şi mentorilor săi, cu un regizor renumit – ANDA TĂBĂCARU-HOGEA, un dirijor încercat de multe alte premiere – TRAIAN ICHIM, Opera Braşov reuşeşte încă o dată să urce multe trepte pe scara valorilor naţionale şi internaţionale.

„Iubire” şi „Sânge” în „Trubadurul”, am putea rezuma, în doar două cuvinte, acţiunea acestui celebru titlu, o adevărată dramă a secolului XV, dar şi cea mai romantică dintre operele maestrului. Lucrarea cuprinde, pe de o parte, o viziune sângeroasă, războinică iar, pe de alta, una poetică, luminoasă.

Personajul central, Azucena, o eroină controversată, roasă de dorinţa de răzbunare dar, în acelaşi timp, mamă iubitoare pentru acel care nici măcar nu îi este fiu, stă în faţa unui trio (Leonora, Manrico, De Luna), personaje visătoare, iubitoare, deşi aflate într-o lume sumbră, neprietenoasă, o lume plină de lupte şi răzbunări. Leonora şi Manrico sunt mai romantice, în timp ce Contele de Luna este mai aproape de realitate.

Cei doi tineri, Manrico şi De Luna, o iubesc cu ardoare pe Leonora. Ei se confruntă continuu pentru ea. Manrico reuşeşte totuşi, împins de o forţă supranaturală, să îşi cruţe rivalul în duel.

Lumini şi umbre, violenţă dusă la paroxism, dar şi spirit de sacrificiu ajuns până la jertfa supremă… iată cu ce invită artiştii Operei Braşov publicul devenit, pe bună dreptate, mai iubitor, mai pretenţios, mai valoros.

Trei spectacole în trei distribuţii diferite în