- Social - nr. 227 / 20 Noiembrie, 2013 Ceea ce am vazut pe scena UAT a fost recitalul unui actor foarte bun, Aba Sebestyen, care are si calitatea de a insista cu telefoane la presa, pentru a i se mediatiza proiectele, ca director al studioului Yorick, ca actor care de data aceasta l-a depasit pe cel din "Alcesta”, avand insa avantajul unui text impecabil, ca si al celui dupa tragedia antica. Nu stiu cat a fost meritul regizorului Sorin Militaru de data aceasta, cat a actorului care, in gluma, a recunoscut ca s-a "auto-distribuit” ca manager de proiect intr-un rol pe care si-l dorea foarte mult, in aceasta directie. Scenografia a fost simpla, dar, din nou, foarte luxoasa, cum, ma indoiesc, ar putea fi cea dintr-un sanatoriu, chiar si cel din Londra. Pacientii de obicei nu sunt imbracati in... costum, peretii rar sunt varuiti atat de recent. Practic totul este alb, decorul fiind alcatuit doar dintr-o chiuveta, o masa pe care pacientul povesteste cladind un joc pe care incearca sa-l ridice din bucatele de lemn, dar care se darama mereu la cate o replica mai grea, invartind un fel de mozaic din cuburi doar in imaginatie, bolnavul nefiind chiar deloc... bolnav, afland la final ca este un caz care ar putea fi inspirat din cea mai banala realitate, a unui targumuresean ungur plecat in Occident sa... fure, unde este bagat, in loc de puscarie, intr-un spital de boli psihice, acolo povestind, mancand intr-una, banane... Un monolog despre toata tineretea lui inca in desfasurare, care, de fapt, poate fi a oricui. A crescut intr-un liceu in care conflictele interetnice erau la ordinea zilei, a fi roman sau maghiar fiind o problema, cand pentru unii, cand pentru altii, a mancat banane pe vremea comunismului cand acestea erau considerate cel mai mare lux posibil, suferind de pe urma...bananelor in aceeasi masura in care a avut si avantaje de pe urma lor, cucerindu-si iubita pe ca