Nu e zi lăsată de Dumnezeu în care mass-media să nu fie burduşite cu informaţii, intenţii, puneri la cale, scenarii legate de disjuncţia (diastaza, separaţia) „se rupe/nu se rupe USL”. Şi este de înţeles: se scriu şi se comentează doar acele subiecte, teme, teze şi antiteze care prezintă interes pentru publicul cititor şi spectator, asta însemnând că USL trezeşte interes şi face rating.
Ceea ce e mai greu de înţeles e de ce subiectul USL rămâne de aproape 3 (trei) ani principalul cal de bătaie al presei, al comentatorilor TV şi al multor oameni politici, aşadar al spaţiului public. Se dau adesea şi explicaţii, numai că mai mereu autorii lor nu se pot dezbăra de partizanat, de populism desuet şi de manipulare.
USL a debutat ca un fenomen antisistem
De la început, se cuvin câteva precizări: USL este mai întâi un fenomen sociopolitic şi abia apoi o uniune de partide, de aceea trebuie judecată ca atare. Acest fenomen a apărut ca o necesitate a momentului politic 2010, când România era dominată de o forţă politică atotputernică, PDL, acaparatoare şi abuzivă, în frunte cu un preşedinte jucător, perceput ca autocrat. Situaţia a devenit greu de suportat când, cu de la sine putere, a tăiat salariile şi a făcut împrumuturi împovărătoare pentru ţară. Fenomenul USL va dispărea abia atunci când condiţiile care i-au determinat apariţia nu vor mai exista. Aşa susţin toate tratatele de ştiinţe politice.
În consecinţă, orice discuţie, analiză, prezicere ori premoniţie care neglijează sau face abstracţie de intercondiţionările enunţate mai sus, vorbind despre ruperea azi, mâine sau poimâine a „alianţei socialiste-bolşevice…, nu constituie nimic altceva decât iluzie şi dorinţă proprie (wishful thinking) care nu folosesc nimănui: în loc să slăbească forţa şi impactul USL, le întăresc.
Suportul popular şi mediatic
Este un fenomen
