Prin propunerea publicată recent, Guvernul conferă auto­rităţilor fiscale drep­tul de a per­che­ziţiona domiciliile private ale cetăţenilor români fără ca această modificare legislativă majoră să fie pusă în dezbatere publică sau să fie trecută prin Parlament. O reglementare care modifică legislaţia penală şi care poate avea consecinţe grave asupra drepturilor şi liber­tăţilor individuale ale cetăţeni­lor români este adoptată fără nici o opoziţie. Or, legea română este foarte clară. Orice per­cheziţie se face cu mandat, de către poli­ţiş­ti, şi la ordinul judecătorilor sau procurorilor. Nu scrie nicăieri despre inspectorii fiscali, care ar căpăta dreptul de anchetatori.

Nu se afirmă nicăieri că inspectorii fiscali au dreptul să realizeze pur şi simplu perche­ziţii la domiciliu, situaţia fiind similară şi în statele vestice. De aceea, bunăoară, în Franţa, inspectorul care doreşte să verifice domiciliul unui contribuabil este obligat să fie însoţit de un ofiţer al poliţiei judiciare, al cărui scop este să se asigure că drepturile cetăţeanului respectiv nu sunt încălcate. Mai mult, cetăţeanul verificat are dreptul să contacteze judecătorul care a emis ordinul de percheziţie pentru a verifica autenticitatea acestuia. Nicăieri în lumea liberă nu se poate însă face o perche­ziţie la domiciliu fără un ordin judecătoresc. O prevedere oarecum amuzantă din legea britanică dă dreptul agentului fiscal (bailiff) să intre pe uşă sau pe fereastră dacă proprietarul le-a lăsat din greşeală deschise, dar nicăieri agentul fiscal nu se substituie organelor penale, aşa cum încearcă să facă Ministerul de Finanţe.

În România, la fel ca în Statele Unite şi Canada, trebuie emis un mandat de percheziţie. Dacă la americani şi canadieni trebuie să fie un judecător, în România poate fi şi un procuror. În nici un caz poliţiştii sau alţi agenţi ai statului nu pot emite un ordin de p