Printre amintiri legate de momente memorabile de la calificările pentru Euro '84 şi CM '94, returul cu grecii a însemnat o luptă permanentă cu speranţa obţinerii biletelor pentru Rio

Pe "Mihai Bravu" se înaintează greu. Bară la bară, indiferent despre ce mijloc de transport vorbim. Jeep-urile se tîrîie în căutarea unui loc de parcare care nu apare. Hai, c-am început să scriu în versuri! La metrou, la "Muncii", agenţii de pază dirijează circulaţia. Pe cea a oamenilor, că maşinile sînt într-o aglomeraţia greu de ordonat. Prin stînga, pe lîngă "Million Dollars", cîrciuma lui Tamaş şi Semeghin, hai noroc!, e mai multă lume.

Ceaţă ca-n '93

Se lasă ceaţa. Îmi vine în minte meciul cu Belgia din 1993, cel dinaintea serii magice de la Cardiff. Stadionul din Ghencea s-a scăldat atunci în ceaţa de afară şi în fumigenele din interior.

La un moment dat, arbitrul a vrut să oprească meciul, la 1-0 pentru noi. S-a dat cu tunuri de apă în tribune, iar Cristi Bivolaru, pe atunci secretar general adjunct al FRF, pe probleme internaţionale, l-a implorat pe "fluieraş" să continue.

Nea Puiu în transă

Intru la zona VIP mai mult din întîmplare. Mîncare şi băutură din belşug, dar aproape nimeni nu se atinge. George Ilinca, fostul patron al Craiovei, discută cu un alt om de afaceri. "Viorel Grigore", se prezintă cel din urmă. Nici unul, nici altul n-au chef de bufetul rece.

Se vorbeşte despre Rio. Trec Ponta şi Dan Şova. Prim-ministrul cu tricoul naţionalei pe el, Şova la costum. Plus mulţi alţii. Anghel Iordănescu e în transă, ca de obicei. "Poate sărbătorim după meci!". Poate, nea Puiu!

Ca la război

Se cîntă imnul lor. 55.000 de oameni fluieră. Asta e! La război, ca la război. Din înaltul peluzei la care am atacat în prima repriză coboară un uriaş drapel tricolor. Pe lîngă cele 55.000 de steguleţe