100 de ani de la naşterea lui Willy Brandt (1913-1992).
„Bastard, emigrant şi socialist”. Cu aceste trei noţiuni au încercat adversarii politici ai charismaticului lider social-democrat german, Willy Brandt, să-l denigreze, să-i dea cîte-o lovitură sub centură cu scopul de a-i diminua popularitatea.
Bastard îi spuneau, fiindcă a fost un copil nelegitim (născut pe data de 18 decembrie 1913 la Lübeck, purtînd numele de Herbert Ernst Karl Frahm). x Adversarii îl mai denigrau ca emigrant, reproşîndu-i faptul că după venirea la putere a lui Hitler, viitorul lider social-democrat s-a alăturat opoziţiei şi a luptat contra nazismului ca exilat în Norvegia. În această perioadă şi-a ales şi pseudonimul: Willy Brandt. Sub o falsă identitate norvegiană s-a întors, în 1936, în Germania nazistă, relatînd pentru diferite ziare despre situaţia reală din ţara sa natală. După ocuparea Norvegiei de către trupele naziste, Brandt s-a refugiat în Suedia, obţinînd şi cetăţenia ţării în care l-a cunoscut şi pe social-democratul exilat, Bruno Kreisky (1911-1990), viitorul cancelar al Austriei (1970-1983).
După război, Brandt s-a întors în Germania occidentală. În 1949, devine deputat în Bundestag, între anii 1957 şi 1966 primar guvernator al Berlinului de Vest, apoi, din 1966 pînă în 1969, ministru de externe în cabinetul cancelarului Kiesinger, iar între 1969 şi 1974 a fost cancelar. Între anii 1964 şi 1987, Brandt a fost şi preşedintele Partidului Social-Democrat din Germania (SPD), iar din 1976 pînă-n 1992 preşedintele Internaţionalei Socialiste.
Cel de de-al treilea atribut vehiculat de adversarii săi, cel de socialist, era o încercare de a insinua că Brandt ar face jocul Uniunii Sovietice şi că el ar intenţiona să instaureze comunismul în Germania. Prin politica de destindere, promovată de el, cunoscută sub denumirea generică de „Ostpoliti
