In cursul zilei de ieri am fost invitat la o lansare de carte, “Drept civil, Drepturile reale principale”, ce are ca autor pe prof. univ. dr. Robi Urs, presedintele Universitatii Titu Maiorescu. Intrucat acest capitol , al lansarilor de carte, este din pacate unul dintre putinele unde Romania sta cu adevarat bine, rezulta ca nu ducem lipsa de evenimente de acest gen. Si totusi, de ce ar trebui scris un editorial, pe aceasta tema, daca avem aproape zilnic astfel de ocazii?

Trei aspecte, iesite din cotidian, mi-au atras atentia si fac obiectul acestor randuri. Primul ar fi acela ca printre invitati s-a regasit si prof. univ. dr. Gabriel Boroi, rectorul univesitatii Nicolae Titulescu, care este o institutie de invatamant superior vecina cu universitatea Titu Maiorescu. La prima vedere am putea spune ca, de vreme ce sunt universitati vecine, este logic ca liderii acestor institutii sa participe, pe baza de reciprocitate, la evenimentele colegilor din imediata apropiere. In realitate, la fel ca mai in toate domeniile de activitate, din Romania si mai ales in conditiile crizei economice si a scaderii numarului de elevi care trec de Bacalaureat, devenind astfel potentiali studenti, “lupta” pentru atragerea de noi cursanti a devenit acerba si astfel de prietenii sunt pe cale de disparitie. In acest context, remarcile profesorului Boroi, care a subliniat unicitatea volumului scris de catre profesorul Urs, in colaborare cu asistentul universitar Petruta Ispas, au o greutate infinit mai mare decat in conditii normale. De fapt, ce a spus atat de special profesorul Boroi? A remarcat faptul ca in cartea despre care vorbim nu a mai intalnit obisnuitele paragrafe prin care autorul, sau autorii, fac dese demonstratii ale culturii lor generale, adresate in primul rand colegilor de breasla, care ar trebui sa le admire vastele cunostinte din domeniu. In plus, astfel de lungi