Guvernul și-a angajat răspunderea în fața Parlamentului pe proiectul descentralizării administrative și financiare iar, în susținerea demersului, retorica premierului Victor Ponta a fost, ca de obicei, falsă, demagogică și lipsită de orice motivație concretă.
Din punctul său de vedere descentralizarea ar fi „un pas extrem de important, concret și pragmatic, de modernizare a statului român”. Sigur, ideea trebuie înțeleasă doar în sensul modernizării administrației, pentru că România este departe de a fi percepută drept o țară... modernizată. Cu spitale în care se moare, cu un sistem de învățământ care, prin permanentele schimbări, mai mult dezorientează decât orientează copii către o profesie stabilă, cu o zonă rurală menținută la limita sărăciei, cu o cultură sufocată de lipsa finanțării, cu o infrastructură aflată într-o eternă construcție sau cu un mediu de afaceri îngenunchiat de fiscalitatea împovărătoare, descentralizarea nu poate produce acum nicio schimbare în acest peisaj sumbru. Dimpotrivă, îl poate întuneca și mai mult.
Și asta pentru că o astfel de măsură ar trebuie aplicată după ce o minimă strategie de dezvoltare a economiei a fost deja pusă în mișcare, după ce sistemul public a fost atât de bine coordonat de la nivel central, încât Guvernul poate să-și umple agenda doar cu master-planuri pe termen lung. Or, Cabinetul Ponta – a cărui viziune economică se reduce la creșterea fiscalității - nu este capabil nici măcar să scrie, darămite să aplice, o minimă de strategie, de exemplu, în turism. (De voie, de nevoie, nici cu Dracula nu suntem în stare „să defilăm”). În plus, Guvernul USL a dovedit că nu poate atrage fonduri europene. Că este incapabil să combată corupția din sistemul achizițiilor publice. În paranteză fie spus, chiar o întărește prin relaxarea condițiilor de licitație. A dovedit că este de-a binelea incompetent în diminu
