Dacă istoria ne-a fost presărată cu evenimente potrivnice, prezentul pare străjuit de grafice dușmănoase.
Zilele trecute, într-o statistică realizată de Uniunea Europeană, ne plasăm iarăși în capul sau în coada tabelului, în funcție de cum sînt formulate întrebările. Singurul avantaj al poziționării este că e foarte ușor să ne găsim: căutăm la vreo două sigme îndărătul mediei. De data acesta, chestionarul a fost referitor la știință.
Aproape 27ooo de persoane, din cele 28 de state au fost încolțite cu întrebări. Rezumatul pentru întreaga uniune e mai curînd optimist. Trei sferturi cred că știința are o influență pozitivă în societate, că ne face mai sănătoși și ne aduce un plus de confort în viață. Per ansamblu, interesul pentru știință a crescut în medie cu 8%, comparativ cu un studiu asemănător realizat cu peste 10 ani în urmă. Însă la media asta, fiecare țară a contribuit după posibilități. Sau, altfel spus: „după buget, coane Fănică”.
Și dacă veni vorba de buget, să începem cu niște cifre de acum cîțiva ani despre atitudinea financiară la nivel mondial vis a vis de cercetare. In graficul respectiv (pagina 4), avem în ordonată numărul de cercetători și ingineri la milionul de locuitori – o măsură a gradului general de civilizație (științifică) a unei țări – iar în abscisă procentul alocat din buget. Fiecare țară este indicată cu un cerc proporțional cu suma totală dedicată științei și cercetării. Probabil că sîntem de acord că e preferabil să rezervi un procentaj cît mai consistent din buget pentru știință, să ai cît mai multe persoane angajate în domeniu și să aloci sume mari pentru cercetare. Cu alte cuvinte, e bine să fii în dreapta, sus și mare. România e în stînga, jos și mică!
Pornind de la datele respective, efectul recentei statistici încetează să mai fie șocant, devenind doar trist.
Dar să revenim la tabelele noastre. La niv
