S-au împlinit 66 de ani de la nunta Principesei Elisabeta cu Ducele de Edinburgh, eveniment relatat în memoriile sale de către fostul anghiotant regal Emilian Ionescu. O perspectivă fascinantă despre momentele fericite, dar şi tensionate ale nunţii din 1947.

O nuntă mai puţin costisitoare

Celebrată la 20 noiembrie 1947, nunta Elisabetei nu avea fastul obişnuit al nunţilor imperiale britanice de până atunci, deoarece situaţia după război era una delicată, iar populaţia care aplauda mulţimea de capete încoronate şi ofiţeri în uniforme de gală era mai interesată de preţul grâului decât de podoabele demnitarilor. Cu toate acestea, ceremonia s-a desfăşurat cu aceeaşi eleganţă ca odinioară, cortegiul plecând de la Buckingham Palace, trecând prin Trafalgar Square şi îndreptându-se spre catedrala Westminster Abbey. Mascota regimentului scoţian care dă onorul era un ţap a cărui ţinută statuară stârneşte admiraţia.

După ceremonia religioasă, alaiul s-a întors la Buckingham Palace pentru dineul oficial. Cel mai aşteptat moment pentru invitaţi şi pentru suitele lor a fost prezentarea şi tăierea tortului. Imensul produs avea o bază de doi metri şi era făcut din zahăr colorat şi cacao, reprezentând scene din istoria Angliei. Miezul era din fructe alcoolizate, frişcă şi cremă de ciocolată, povesteşte Emilian Ionescu.

Doi ofiţeri adjutanţi ai mirelui au adus pe o tavă roşie o spadă din aur pe care i-au înmânat-o ceremonios. A fost adusă şi oscară, iar principele Filip a urcat şi a înfipt spada în tort, făcând o tăietură. Cofetarul şef al Palatului a preluat apoi sarcina de a desprinde partea de sus a imensei construcţii dulci, servind apoi oaspeţii.

O atmosferă deosebită

După ceremonialul nunţii, regele George al VI-lea, tatăl Elisabetei i-a invitat cei mai apropiaţi membri ai familiilor regale şi pe aghiotanţii regali la o petrecere intimă, după c