”Liniștea, rugăciunea, dragostea și înfranarea sunt cele patru arme cu ajutorul cărora se înalță sufletul la cer. Îndeletnicește-ți trupul cu post și priveghere și atunci vei putea să te aperi de cugetul chinuitor al voluptății. Precum lucrarea lui Dumnezeu este să chivernisească lumea, așa și lucrarea sufletului este să călăuzească trupul. (...) Fii sarguincios în viața practică și mintea ți se va lumina. Izolarea și rugăciunea sunt mijloace importante pentru dobandirea virtuții. Curățesc mintea și o fac înainte văzătoare”, spunea Sfantul Serafim de Sarov în cartea cu același nume, Ed. Cartea Ortodoxă.

Suntem în vreme de post acum și de aceea se poate să fie necesar să ne amintim că ”înălțarea sufletului la cer” s-ar putea să fie scopul vieții noastre, fie că știm aceasta sau nu. Pentru înălțarea sufletului poate că ar trebui să luptăm, să ne străduim, să transpirăm și să căutăm neancetat căile care ne poartă pe aripile luminii care ne așteaptă în lăuntrul nostru. Sfinții, ca și sfantul Serafim de Sarov, ne-au lăsat indicii, ne-au spus cum și pe unde am putea păși pentru ca omul din noi să-l cunoască pe Dumnezeu din noi. Iată că postul e una dintre ”armele” pe care omul le poate folosi pentru înălțarea sufletului său, căci sufletul este acela care călăuzește trupul, nu invers. Vedem, așadar, că postul nu înseamnă doar abținere de la mancare; într-un fel sau altul, celelalte trei virtuți care înalță sufletul la cer, adică liniștea, dragostea și înfrînarea, sunt virtuțile celui ce postește pentru înălțarea sufletului. Să te înfranezi de la judecata celuilalt, de la barfă, să te abții de la vorbirea îndelungată și fără rost îi aduce liniște sufletului și lumină minții. Să-ți înfranezi gandul rău și judecata, fie ea și îndreptățită, înseamnă să rămai liniștit în suflet și, prin aceasta, să te îndepărtezi de gălăgia lumii și de forfota ei, căci în acest zbucui