Zăvoiul
Mulţi din pescarii vechi îşi aduc aminte cu plăcere de cum arătau zăvoaiele de altădată. Sunt însă şi mulţi tineri pescari care nu ştiu ce este un zăvoi. O pădurice de luncă situată de-a lungul unei ape. Greu de străpuns în zonele rămase „sălbatice”, cu o vegetaţie abundentă de înălţime medie, alcătuită îndeosebi din salcie, plută şi ierburi căţărătoare.
Uneori, copacii aflaţi în imediata apropiere a apei îşi coboară ramurile deasupra acesteia, alcătuind peisaje extreme de frumoase, asemănătoare cu vestitele păduri „galerie”ecuatoriale, numai că sunt la dimensiuni mult mai mici.
Pădurile astea de luncă au un rol foarte important în ecosistemele locale. Ele asigură stabilitatea malurilor, dar şi habitatul perfect al vieţuitoarelor din zona respectivă. În perioada copilăriei mele, aceste zăvoaie erau pe tot cursul Jiului, unele zone fiind extrem de greu accesibile.
Astăzi, pe cursul Jiului găsim doar trei astfel de păduri în judeţul nostru şi astea schilodite şi ele de mâna omului. Zona Cârbeşti, unde erau odată bălţile de „la gutui” sau „eurile”, acum doar nişte băltoace cu stuf şi nămol. Zona Ioneşti unde cât de cât mai este ceva pădure şi zona Turceni, între acumularea ACH Turceni şi Termocentrala Turceni.
Baraj Termo-Turceni
Un lac de acumulare ce deserveşte termocentrala care are o suprafaţă de 70 de hectare. Pe acest lac am amintiri extraordinare, am pescuit crapi şi somni foarte mari. Aici zăvoiul rămas asigură o oarecare imagine de apă sălbatică. Apa a săpat pe sub rădăcinile copacilor aflaţi în maluri, acolo peştii au găsit ascunzători şi un mediu prielnic de dezvoltare. Dacă omul intră şi modifică peisajul, atunci ecosistemul local va fi dat peste cap.
În această acumulare încă mai găsim ceva peşte chiar dacă presiunea asupra speciilor existente este foarte mare. Cormorani, braconieri, p
