Pavel Şuşară

Sissi

Editura Tracus Arte

„Sissi / sau/ o scrisoare târzie pentru/ Elisabeta Amelia Eugenia de Wittelsbach,/ Împărăteasă a Austriei şi Regină a Ungariei,/ căreia toată Împărăţia îi spune Sissi,/ scrisoare pe care n-am s-o expediez niciodată,/ nu pentru că aş un bărbat timid, deşi s-ar putea spune şi asta,/ ci pentru că ştiu din surse sigure că Imperiul este/ înţesat de spioni şi s-ar putea ca mesajele mele/ să ajungă în mâinile Împăratului ori, şi mai rău,/ pe mâinile dulăului Karl Kraus şi m-aş face atunci/ de râsul boemilor, al moravilor şi al huţulilor,/ al regimentelor grăniceşti şi al garnizoanelor/ de husari, şi n-ar fi potrivit ca prietenul meu/ Franz Josef,/ pe care Vasile Kazar l-a desenat, până/ în ultima lui clipă de franciscan translucid,/ în ascunzişul său de Monarh al lumii/ subpământene, să neglijeze treburile oştirii şi/ problemele grele ale Împărăţiei şi să citească/ scrisorile confidenţiale pe care eu, Pavel Şuşară,/ un supus loial şi un răzvrătit la fel de onest, le scriu iubitei mele Împărătese şi regine şi pe care,/ în mod sigur, nu ar putea să le înţeleagă nici/ Împăratul şi cu atât mai puţin presa vieneză,/ în marea ei majoritate în mâinile ungurilor/ cartofori, secesionişti şi mustăcioşi. ”

După aceste versuri albe începe scrisoarea, despre fapte petrecute în zilele noastre, cu personaje din zilele noastre – între ele Adriana Babeţi, Livius Ciocârlie, Cornel Ungureanu, Daniel Vighi şi alţii –, dar şi nenumărate poveşti din istoria familiei Şuşară şi a altora, şi acestea multe închipuite, o proză întreruptă de versuri, fapte care se petrec la noi, dar şi prin Balcani, o lume fabuloasă, de fantezie, de basm, în care se amestecă istorii adevărate cu prejudecăţi şi superstiţii şi cu o nostalgie după vremuri apuse. Un lung poem ameţitor, pe mai multe voci, a autorului Şuşară, bănăţean cum nu se relevă altu