Casa de avocatură “Piţi Lasăne” cere ca selecţionerul să fie tratat corect. Adică demis, nu?

Era o chestiune de timp pînă să apară şi argumentul ăsta: “Să dai într-un om aflat la pămînt este plăcerea sadică a unora care nu se întreabă ce performanţe au făcut ei ca să-şi permită să fie aşa caustici!”. Raţionamentul ţipător de original îi aparţine lui Mihai Stoica, iar “omul căzut la pămînt” este Victor Piţurcă. Selecţionerul este departe de a fi căzut şi încă la pămînt! Eşecul de la baraj nu-l va afecta în nici un fel, după principiul “Nu schimbi echipa care pierde”.

A doua parte a zicerii, “ce performanţe au făcut ei, ca să-şi permită”, este şi mai convingătoare! Categoria antrenorilor care au stat pe banca “naţionalei” la fel de mult ca actualul selecţioner este foarte restrînsă. Practic, nimeni n-a mai beneficiat de resursele de timp, răbdare şi bani pe care le-a avut la îndemînă Piţurcă. E adevărat, el e mediocrul potrivit la lotul potrivit. Dubioasă armonie! N-avem jucători de valoare. Dar antrenori, români sau străini, sincronizaţi cu fotbalul de azi există.

Într-un singur punct are dreptate oficialul Stelei: “E simplu să dai în Piţurcă acum, e mai complicat să fii corect şi să spui că n-a avut prea multe opţiuni”. Ba, a avut şi are exact două opţiuni, alea clasice: să plece, cu ultimul rest de demnitate, ori să stea, cu rezerve nebănuite de tupeu. Cît de complicat e să fii corect şi să demiţi un antrenor care a pierdut calificarea, FRF ştie şi ar putea să ne explice!

Iată o realitate paralelă: Piţurcă este omul căzut la pămînt, iar Mihai Stoica - înţeleptul stoic, care dezaprobă plăcerile unora de a da cu pumnul. Ne-ar fi plăcut să avem o echipă naţională la Mondialul din Brazilia. Ne-ar fi plăcut să avem o echipă naţională. Ne-ar fi plăcut să avem fotbal. Ne-au rămas plăcerile democraţiei, să ne dăm liber cu părerea.

Casa de avoca