Eu: Staţi! Cine sânteţi? Ce vreţi de la mine? Opriţi-vă! De ce? De ce mi-aţi aruncat laţul pe gât? Unde mă trageţi? Unde vreţi să mă duceţi? Staţi!
Omul cu cagulă nr. 1: Destinul! Este destinul tău.
Eu: Care: destin? Pentru ce: destin? Eu nu sânt... Eu nu sânt...
Omul cu cagulă nr. 1: Tu! Tu! Tu eşti Autorul? Nu Tu ai ieşit din groapă?
Eu: Nu! Nu sânt Eu Autorul. Autorul a rămas acolo. Eu – m-am separat, Eu m-am separat de El! Eu nu sânt Autorul! Iar voi, voi cine sânteţi?
Omul cu cagulă nr. 1: Ţi-am spus: destinul! Aşa că urmează-l în linişte şi nu fă gălăgie.
Omul cu cagulă nr. 2: Volentem ducunt fata...
Omul cu cagulă nr. 3: ...Nolentem trahunt!
Femeia cu cagulă: Hi-hi-hi! Hi-hi-hi!
Omul cu cagulă nr. 1: Tu să taci, fa! Că nu despre tine-i vorba. Nu despre fată! „Fata” înseamnă cu totul altceva în latină. E vorba de destin! Şi tu, proasto, ţi-am spus să taci din gură! Să nu-ţi aud gura!
Femeia cu cagulă: Hi-hi-hi! Hi-hi-hi!
Eu: Ce-i? Cum? Unde? Unde mă târâţi? Mă târâţi... ca pe un... ca pe un...
Omul cu cagulă nr. 1: Nu te târâm – Tu singur mergi. Vezi? Numai cât ţi-am pus laţul pe gât şi... mergi! Vezi cât de înţelept eşti? Şi raţional...
Eu: Dar... dar... Scoateţi laţul! Scoate-mi-ţi-l! De ce mi l-aţi aruncat pe gât?
Omul cu cagulă nr. 1: Ăsta este destinul tău – nu ţi-am spus? De-sti-nul tău! Cel pe care, ca om înţelept, trebuie să-l urmezi! Şi acum, ca să nu zici că noi te ducem de gât, spune: încotro aveai de gând să te îndrepţi? Încotro să mergi... Pentru că eşti liber a-ţi urma calea. Noi, însă. N-o să-ţi luăm laţul de pe gât – laţul o dată pus, este laţul tău! Noi, pur şi simplu, te însoţim, te însoţim din toate cele patru părţi, ca nu cumva să te atace cineva prin întunericul acesta al pădurii. Că aici sunt tot felul de vagabonzi, boschetari, boschetari-bomj
