Trebuie să spun, încă de la început, că nu pot să fiu de acord cu multe dintre faptele săvârşite de partidele şi organizaţiile constituite în perioada interbelică, situații care constituie rădăcinile celor de la Noua Dreaptă. În perioada aceea, legionarii au săvârşit lucruri condamnabile, de neacceptat pentru o societate democratică, dar, după război, au făcut şi un lucru demn de admiraţie, au luptat cu arma în mână împotriva comuniştilor aduşi în ţară de tancurile „tătucului” Stalin. La fel şi acum, Noua Dreaptă are o iniţiativă demnă de laudă. Cei de acolo vor să scape Aradul de statuia celor 13 generali executaţi de austrieci, după ce au săvârşit fapte abominabile pe teritoriul Transilvaniei în timpul Revoluţiei de la 1848-1849. Istoria vorbeşte despre 40.000 de români omorâţi în timpul luptelor purtate pentru apărarea Ardealului de trupele revoluţionarilor maghiari. Iar noi, românii, în nemărginita noastră „bunătate” le-am permis ungurilor să reamplaseze această statuie, după ce a fost dată jos de pe soclu în 1925, pe vremea Guvernului condus de Ion I.C. Brătianu, din cauză că generalii cu pricina au luptat împotriva românilor. În 2004, Guvernul Năstase a decis să dea undă verde pentru reamplasarea statuii, din considerente electorale. Premierul de atunci spera că va avea parte de recunoştinţa UDMR, când va avea nevoie de politicienii pentru constituirea unei majorităţi în Parlament. S-a înşelat, pentru că ungurii s-au aliat cu opozanţii săi, pentru a nu-şi pune în pericol poziţiile personale obţinute cu „sacrificii” imense.
De câţiva ani, arădenii care nu se simt bine cu o astfel de statuie în oraşul lor au început să ia atitudine, iar Noua Dreaptă a decis să ceară convocarea unui referendum local, care să le dea posibilitatea locuitorilor din municipiu să se pronunţe cu privire la soarta grupului statuar. Din păcate însă, secretarul municip
