România a promis în timpul guvernării PDL, că va aloca 100 de milioane de euro pentru proiecte investiţionale în Republica Moldova. Promisiunea a fost lansată în plină campanie, dar acum trebuie să avem cuvântul de a pune acest lucru în aplicare. Se pune însă problema de cum se vor cheltui aceşti bani astfel încât să existe beneficii directe pentru România şi pentru românii de dincolo de Prut.
România a investit constant în Republica Moldova, atât cât i-a fost permis de către regimurile aflate la putere.
Efectul acestor investiţii nu s-a simţit însă în îmbunătăţirea percepţiei cetăţenilor Republicii Moldova asupra României, pentru simplul fapt că acestea nu au ajuns să aibă efecte sociale, ba tocmai invers, au devenit o sursă a corupţiei, manifestată pe ambele maluri ale Prutului. Mulţi s-au obişnuit să stea cu mâna întinsă, dar fără a gândi a aduce şi beneficii statului român.
Interesul geopolitic al României, nu doar în Republica Moldova, dar mai ales acolo, este de a avea în afara graniţelor comunităţi cât mai favorabile. Orice om favorabil poate deveni la un moment dat un ambasador al ţării noastre şi de aceea trebuie investiţii care să mulţumească oamenii şi nu instituţiile.
Cred că experienţa modului în care sunt alocate fondurile europene pentru România ar trebui să ne fie lecţie şi să urmăm acest exemplu.
În primul rând haideţi să vedem cui ar trebui să dăm aceşti bani.
O alocare a fondurilor către autorităţile centrale nu ar fi una eficientă deoarece ei se vor pierde cu siguranţă. Este important pentru România ca banii să nu fie daţi pe criterii politice şi de aceea trebuie evitate autorităţie centrale. Alocările către centru trebuie să se facă doar pentru proiecte de interes naţional, cum ar fi conectarea infrastructurilor celor două state româneşti, o condiţie europeană esenţială. Dacă banii s-ar da
