O ştire, parţial amuzantă, parţial tristă, a făcut înconjurul României zilele trecute. Un drum din judeţul Hunedoara se termină brusc într-o pădure din judeţul Caraş-Severin. Investiţia este dată drept exemplu de cheltuire inutilă a banilor publici. Şi nu e singura.

Ştim că în regimul comunist marile investiţii erau dictate, cum altfel, de marele dictator, iar investiţiile mai mici, de micii dictatori, adică de secretarii de partid. Astfel s-au făcut multe investiţii „măreţe”, născute din pornirile megalomanice ale lui Ceauşescu şi ale soaţei sale, sau investiţii de mai mici dimensiuni, însă complet inutile, iscate din nepriceperea zeloşilor activişti de partid. Că ne place sau nu, unele din marile realizări îşi au rostul lor şi în prezent.

Putem da ca exemplu Canalul Dunăre – Marea Neagră şi Casa Poporului. Deşi, Casa Poporului, numită acum Palatul Parlamentului, nu are chiar o utilitate practică, din cauză că este o clădire uriaşă care consumă enorm pentru utilităţi şi întreţinere. Totuşi, prin faptul că este cea mai întinsă ca suprafaţă, cea mai grea şi cea mai scumpă clădire din lume, adaugă ceva la personalitatea Bucureştiului şi atrage milioane de turişti din întreaga lume.

Dar, se ştie, s-au făcut şi investiţii megalomanice, care au costat vieţi omeneşti şi foarte mulţi bani, care n-au avut niciun rost. Una dintre acestea a fost Termocentrala pe şisturi de la Crivina, de lângă Anina. Un alt exemplu ar fi „Cocseria Nouă” de pe Valea Ţerovei, de la Reşiţa, care a ars gazul de pomană timp de zeci de ani, fără să producă un gram de cocs.

Şoseaua cu punctul terminus în pădure ne-a atras atenţia asupra investiţiilor inutile care se fac în prezent, în vremea deplinei manifestări a crizei economice capitaliste. Deşi, de când România a intrat în Uniunea Europeană, investiţiile se fac în baza unor proiecte supra controlate, av