O mână de organe de mărime medie

Mihai susține aici că în Poliție ar trebui să fie primit oricine trece anumite teste. Că nu importă cât e de lung sau de lat e organul, important e cât și cum se mișcă. Că, în fine, Consiliul Discriminării are dreptate când amendeazăMAI pentru „gafa” de a nu primi pitici în Poliție.

Deși îndeobște am un dinte (ba chiar o întreagă dantură) împotriva polițiștilor, de data asta le țin partea. Dacă mi-aș permite aș plăti eu amenda în locul lor. Fiindcă nu vreau să ajung ca ordinea și liniștea mea să fie dată pe mâna unor ciungi, ca de amenzile pentru viteza excesivă să se ocupe orbii și de fugărirea infractorilor să aibă grijă ologii.

O să ziceți că nu am dreptate, că exagerez. Nu, zău?! Respectând argumentul lui Mihai, cu „marțialul” Jet Li, vă întreb serios de ce nu am angaja un chior în divizia de lunetiști. Săracul, forțat de pierderea unui ochi s-ar putea să-și fi dezvoltat atât de bine cealaltă pupilă, încât să vadă musca așezată în punctul central al țintei- piept din poligoane. Și șchiopul poate fi bun. Mușchii și tendoanele piciorului sănătos ar putea ajunge într-o asemenea bunăstare, încât omul să facă într-un singur membru ceea ce alții nu fac în două. Firește, suferindul de Parkinson ar avea locul lui în divizia de pirotehniști: chiar dacă îi bâțâie mâinile, dezleagă firele bombei cu degetele de la picioare, ceva de speriat!

Urmând logica asta, închipuiți-vă străzile păzite de orbi, ciungi, șchiopi. Nu e suficient că jumătate dintre actualele organe sunt scurte și burtoase, urmează invazia piticilor de circ și a femeilor cu barbă, cu toții purtători de caschetă.

Îmi pare rău, dar eu țin partea „conservatorilor” care tânjesc organe zvelte, sănătoase, impunătoare. Nu vreau să opresc pe autostradă, pentru viteză excesivă, iar când cobor geamul să nu văd nimic, pentru că polițistul e sub nivelul portierei.