Ieri seară, în interviul cu Robert Turcescu de la B1TV, Traian Băsescu spunea că organizarea unui referendum pentru modificarea Constituţiei în aceeaşi zi cu alegerile prezidenţiale ar fi „o lovitură de credibilitate aproape egală cu lovitura de stat de astă-vară”. Pentru a se face cât mai clar înţeles, Preşedintele insista, vorbind despre „un ridicol complet în care lumea ne-ar considera neevoluaţi şi ca stat; ar fi o notă proastă şi pentru electoratul care acceptă un astfel de sacrilegiu democratic.” Ridicolul în politică nu ucide. Dar uneori parcă e păcat că nu doare. Se mai întâmplă ca politicienii să spună azi una şi mâine alta. Dar zău dacă nu este strigător la cer ca acelaşi politician să facă exact inversul a ceea ce a susţinut mai devreme cu atâta tărie şi a folosit ca bază a strategiei sale politice. Ne aducem aminte cu toţii cum instrumentul referendumului a fost propus şi folosit de Traian Băsescu de mai multe ori, cel mai recent şi mai semnificativ în 2009, la alegerile prezidenţiale. Dacă nu ar fi fost referendumul, poate Traian Băsescu nu mai era acum preşedinte. În schimb în 2013 acelaşi Traian Băsescu clamează cu sfântă indignare neconstituţionalitatea organizării referendumului în aceeaşi zi cu alegerile prezidenţiale. Curat murdar, coane Fănică! Cum ar spune proto-consultantul politic al vremurilor trecute, dar mereu actuale, ilustrul analist electoral Caragiale: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica. Ori să se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele esenţiale.” Traian Băsescu a introdus în România referendumul prezidenţial concomitent cu diferite tipuri de alegeri. S-a întâmplat în 2007 şi, cel mai important, în 2009, când soarta lui Băsescu era în joc, după un mandat dezamăgitor. Referendumurile au fost artificiile care i-au permis locatarului de l