Dacă mai toată lumea patrioată şi microbistă asta bârfeşte... Poftim, excursia „la Rio” s-a anulat! Probabil mai bine astfel, căci dacă, prin stupide întâmplări, marţi seara grecii îşi dădeau două autogoluri fără a fi în stare să marcheze, românii ar fi ajuns într-un turneu mondial în care să ofere lumii spectacolul de a fi ciuca bătăilor. Dar am scăpat.

Visătorii care cu naivitate vor fi crezut – încurajaţi şi de instanţele interesate să-şi vândă produsul mediatic/ comercial intitulat România – Grecia, instanţe ce au infuzat multe emoţii în publicul de stadion, de crâşmă şi de domiciliu – că marţi, în loc de 90 de minute rele, va fi „acum ori niciodată”, se vor fi deşteptat, ca românii, din somn şi reverii, amintindu-şi că prezumtiva calificare fusese ratată mai demultişor (aşadar, nu ne-am înecat la mal, ci în largul mării) şi doar ghinionul de a ne fi vârât olandezii barajul pe gât i-a pus în situaţia de a se îmbăta cu apă chioară. Şi de-acum? Poate că vor avea cuvântul specialiştii fără sau cu ghilimele. Poate că se vor clătina nişte scaune pe la federaţie, poate se vor lepăda de antrenor şi, cu surpriza de a sesiza că alţi jucători decât cei care au gâfâit degeaba până acum n-ar prea fi, se vor gândi să stimuleze naturalizarea unora. Şi probabil se vor găsi nişte portughezi, ghanezi, nigerieni, argentinieni, brazilieni cărora să li se potrivească tricolorul nostru. Şi vom începe campania pentru european cu Kehinde Fatai, recuperându-i de pe unde s-au înstrăinat şi pe alde Brandan, Culio, de Oliveira, Cadu, Wesley...