Teoriile cosmologice standard includ, deja, prezenţa unei masive găuri negre în centrul galaxiilor de tip spirală. Cînd, într-un amfiteatru universitar, pronunţi sintagma "Galaxia Gutenberg", fără ca cea mai mică tresărire să apară pe fruntea ori în ochii vreunui student, atunci intuiţia se precipită în certitudine: şi în centrul acestei galaxii trebuie să fie tot o gaură neagră! Confirmarea a venit imediat, cînd am întrebat pentru care motiv şi-ar mai aminti cineva, în secolul XXI, de cetăţeanul oraşului Meinz, pe numele său, Johannes Gensfleisch zum Laden zum Gutenberg, născut la Anul Domnului 1400 (circa!) şi mutat la cele veşnice în 1468?? Liniştea a fost de aceeaşi structură cu cea a luminii ajunsă în "orizontul de evenimente" al unei găuri negre! La urma urmei, cine şi de ce ar mai şti ceva despre asemenea personaje, ori ar mai citi o carte scrisă prin 1962?! De atunci, s-au produs, în sensul propriu!, munţi de cărţi, fie şi numai în aria tematică atacată de Marshall McLuhan, într-o manieră atît de puţin obişnuită. De două ori neobişnuită: o dată prin formatul discontinuu, ostentativ secvenţializat, de tip mozaic, al punerii în pagină a ideilor şi argumentelor, iar a doua oară, prin rigoarea extrapolărilor şi a "intuiţiilor" despre viitor, construite strict pe baza premiselor şi a consecinţelor analizei întreprinse.

Ce se întîmplă, aşadar, cu "Homo Tipograficus", ca să folosim sintagma lui McLuhan? Nu aşa, în general, ci cu cel trăitor pe meleagurile noas¬tre, unde revoluţia lui Gutenberg începe să fie vizibilă de pe la 1500, cînd Macarie, călugărul, s-a strămutat cu tiparniţa sa veneţiană din Muntenegrul ocupat de turci, la Mînăstirea Dealului, în ţara domniei lui Radu Vodă şi sub oblăduirea duhovnicească a Mitropolitului Maxim Brancovici, pentru a împlini această nouă şi atît de ciudată lucrare a lui Dumnezeu, tipărirea cărţilor!

În România de ast