- Social - nr. 228 / 21 Noiembrie, 2013 In toamna anului 1918, Partidul National Roman a luat "in mana” fraiele destinului natiunii romane, majoritare in Transilvania. "Declaratia privind dreptul de autodeterminare a romanilor din Transilvania”, conceput de catre Comitetul Executiv al P.N.R., la 12 octombrie 1918, in casa oradeanului Aurel Lazar, de catre "eminenta cenusie” a partidului, Vasile Goldis, a fost prezentata sase zile mai tarziu Parlamentului de la Budapesta, prin vocea lui Vaida Voievod. Acesta era, practic, o declaratie de independenta a natiunii romane impilate din Transilvania. Pentru a largi forul de conducere al natiunii, si pentru a-l face mai reprezentativ, ia fiinta, la 30/31 octombrie 1918, Consiliul National Roman Central (C.N.R.C.). Acest organism isi propunea preluarea conducerii teritoriilor locuite de romani din Imperiul Austro-ungar, aflat in agonie. Deoarece hotelul "Jagerhorn” ("Cornul vanatorilor”) din Budapesta, ca loc de constituire, nu era prea indicat, Consiliul si-a mutat sediul, incepand din 2 noiembrie, la Arad, in casa lui Stefan Cicio-Pop, ales presedinte inca de la constituire. Conform unei strategii de organizare bine stabilite, acest "guvern provizoriu al natiunii noastre”, recunoscut si sprijinit de natiunea romaneasca din Ardeal, cat si de ierarhii celor doua biserici romanesti surori (ortodoxa si greco-catalica), si-a creat in teritoriu noile organe politico-administrative si de siguranta, formate din consiliile nationale locale si garzile nationale romanesti locale. Constituirea acestor noi organe ale puterii s-a facut pe intreg teritoriul Transilvaniei, foarte rapid, si-ntr-o mare insufletire romaneasca, populatia simtind tot mai mult ca se apropie Ziua cea Mare. La Tarnaveni, Consiliul National Roman s-a infiintat la 1 noiembrie 1918, avandu-l ca presedinte pe preotul protopop greco-catolic Laurentiu Pascu, ca vicepre