Din noaptea în care a dispărut fără urmă, Elodia a încetat să mai fie un om, cu nume şi prenume, cu amintiri, cu dureri de cap, cu vise şi cu păcate, cu dreptul de a încerca să-şi găsească, în felul lui, fericirea. Din noaptea în care a dispărut, Elodia a devenit un subiect la care, rând pe rând, au început să se priceapă din ce în ce mai mulţi. Curând, toată ţara.

Viaţa ei s-a şters din amintirile celorlalţi, recompunându-se, într-o chimie utopică, pe ecranele televizoarelor, ca într-un tablou abstract. Opera tuturor, neasumată de nimeni. Dintr-o om ce trăise o viaţă anonimă, Elodia a devenit un personaj celebru, creat din povestirile soţului acuzat de crimă, din conţinutul mail-urilor ei private, din fantezia oamenilor care nu au cunoscut-o niciodată. A fost depersonalizată şi transformată într-un subiect comun. În timp, presa a descoperit şi alte “elodii”, “Elodia din Neamţ”, “Elodia din Arad” sau “Elodia de Harghita”, însă niciun caz n-a rămas pe masa de disecţie a gazetarilor, precum s-a întâmplat cu originalul.

Sunt mulţi aceia care, în 6 ani, au încercat să descopere adevărul din cazul Elodia. Sau să-l acopere. Până acum însă, nimeni n-a încercat să descopere cine a fost, cu adevărat, Elodia Ghinescu. Să afle care e povestea din spatele story-ului creat artificial, în laboratoarele televiziunilor.

“Mereu veselă şi optimistă”

Ghinescu Elodia Marilena s-a născut la 27 septembrie 1968, în Câmpulung, judeţul Argeş. Primul detaliu care a condamnat-o, post-mortem, la celebritate, a fost prenumele ei. Probabil că nimeni nu şi-ar mai fi adus aminte de ea, după 6 ani de la disparţie, dacă părinţii ar fi botezat-o, de pildă, Nicoleta... De ce i-au spus Elodia? “Pentru că aşa a vrut soţul meu”, îşi aminteşte Emilia Ghinescu, mama Elodiei. “I-a plăcut numele foarte mult. Nu ştiu, l-a auzit undeva, pe stradă, mergând... Eu eram