Cea mai mare unitate sanitară din sud-estul ţării este Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa. A fost botezat de curând „Sfântul Apostol Andrei“, precum cel din Galaţi. Dar indiferent de titulatura oficială, lumea tot de Spitalul Mare îl ştie. Suferinţele lui sunt cronice.
Are 23 secţii: Terapie Intensivă, Cardiologie, Chirurgie, Neurochirurgie, Obstetrică-Ginecologie, ORL, Oftalmologie, Ortopedie-Traumatologie, Pediatrie, Oncologie etc, dintre care Dermatovenerologia, Psihiatria şi TBC sunt secţii exterioare.
Mai cuprinde centrul de hemodializă, centrul de Sănătate mintală copii şi adolescenţi, laborator de explorări funcţionale, serviciul de anatomie patologică, medicina legală, Urgenţa, unitatea de transfuzie sanguină.
Spitalul din Constanţa este de ani de zile este în program de reabilitare, unele secţii fiind renovate şi modernizate, după suferinţele mai-marilor judeţului. Unitatea tratează pacienţi veniţi din toată Dobrogea şi din judeţele limitrofe.
În timp ce numărul pacienţilor creşte aglomerând saloanele până la refuz, numărul doctorilor scade alarmant. S-a ajuns astfel la recordul ca la Oncologie, de exemplu, bolnavii să fie trataţi de un singur medic. Restul au plecat în sistemul privat, spunând că în actualele condiţii de la stat, profesia lor devine o misiune imposibilă.
Pentru că nu doar pacienţii pot muri în spitalul constănţean, ci şi medicii. Nu o dată, doctori renumiţi din spitalul constănţean au căzut la datorie, fără ca ştiinţa, mediul şi colegii să-i mai poată ajuta.
Internarea în spital se face expunându-te la un mare risc: acela de a pleca mai bolnav decât ai venit. Şi mai sărac, evident. Fiecare manevră te costă ca la un spital privat, numai că acolo plăteşti pe factură şi primeşti îngrijiri cu simţ de răspundere. În sistemul gratuit de sănătate, la care cotizezi o viaţă, te costă totul:
