Daniel Corbu / „Rostirea postmodernă. Generaţia poetică ’80 în literatura română” O carte de absolută referinţă

Lucrarea semnată de Daniel Corbu, lucrare de doctorat la origini, este structurată la nivelul a trei mari capitole, precedate de o secvenţă intitulată Prolegomene la afirmarea, impunerea, creşterile şi descreşterile generaţiei poetice ’80, text care subliniază dimensiunile polemice ale acestei lucrări, ce îşi propune să releve existenţa unor valori paradigmatice viguroase pe întreg cuprinsul ţării.

Într-o manieră impetuoasă, autorul anunţă că va urmări, ca „într-o derulare de secvenţe filmice”, felul în care se impune noua generaţie, ca şi tehnicile poetice specifice (tehnicismul, incongruenţa, cupajul textual, parodia, livrescul, deriziunea), analizând poemul ca laborator hipertextual, asimilările avangardiste, precum şi poemul total şi postmodernismul parţial.

În primul capitol, Odiseea impunerii unei generaţii, este prezentat cadrul în care se formează generaţia în discuţie, şcolile teoretice, direcţiile noii mişcări poetice, modelele ontologice şi stilistice. Ideea centrală este că postmodernismul românesc se va situa de la bun început ca o reacţie faţă de un modernism obosit, căutând alte sonuri şi alte viziuni, acest fapt însemnând un adevărat act de ireverenţiozitate faţă de formule deja consacrate. E un capitol în care elemente de istorie literară se intersectează cu amănunte precise, de poetică şi cu manifestări ale unui spirit ludic-polemic, de care autorul nu vrea sau poate să se detaşeze, aşa configurându-se o originală marcă a lucrării de faţă.

Capitolul III, Generaţie şi valoare. Paradigmele poeziei optzeciste încearcă o sistematizare, spune autorul, a valorilor autentice, împărţind poeţii generaţiei 80 în şapte paradigme detectabile la nivelul marii paradigme optzeciste: I. Biografismul cinic. Mitologia derizoriulu