În calitate de om politic, Nicolae Iorga s-a opus permanent extremelor, fie ele de dreapta, fie de stânga, alegând calea unui naţionalism moderat, punând un accent deosebit asupra factorului moral. În consecinţă, Iorga s-a împotrivit permanent ideologiei extremiste propuse de Garda de Fier, intrând în conflict deschis cu Corneliu Zelea Codreanu în prima parte a anului 1938.

Polemica a pornit de la măsurile luate de regimul autoritar al lui Carol al II-lea, căruia Iorga i se alătură împotriva Mişcării Legionare: în timpul guvernului Miron Cristea, din care a făcut parte şi marele istoric, standul cu carte legionară de la faimoasa librărie ”Cartea Românească” a fost închis, precum şi cantinele deschise de gruparea de extremă dreapta. Zelea Codreanu a interpretat aceste măsuri ca fiind abuzive şi i-a trimis o scrisoare în care îl acuza că ia măsuri împotriva comerţului românesc.

Pe baza scrisorii primite de la Corneliu Zelea Codreanu, Iorga, sfătuit şi de Armand Călinescu, atunci încă ministru de interne, se adresează Parchetului Militar care deschide un proces împotriva lui Codreanu, acuzat de ”ultragiu faţă de un ministru în exerciţiu legal al funcţiunii sale”. În ciuda faptului că Iorga îşi va retrage ulterior plângerea, procesul are loc, Codreanu fiind condamnat la 6 luni de închisoare. Acesta a fost începutul procedurilor în justiţie adoptate împotriva lui Codreanu şi ale Gărzii de Fier, în urma cărora, la sfârşitul anului, conducătorii mişcării au fost condamnaţi la închisoare. Pentru că baza primului proces intentat lui Codreanu a fost plângerea depusă de Iorga, după asasinarea acestuia, legionarii au considerat că autorul moral al crimei este însuşi Iorga şi au ales calea răzbunării.

Citeşte aici scrisoarea care a dus la încarcerarea lui Corneliu Zelea Codreanu!