Banatul este regiunea în care au interferat în mod fecund tradiţiile româneşti şi cele europene, limbile culturilor locale şi cele ale culturilor învecinate, religia ortodoxă şi religia romano-catolică. Este regiunea care a acceptat şi, uneori, s-a mîndrit cu relaţiile creştino-iudaice şi creştino-musulmane. Aici se întîlnesc Balcanii şi Europa Centrală. Personal, am descifrat semnificaţiile unei geografii inimitabile, diverse, deschise spre lume, uneori capabile să devină infrastructura unei fascinante istorii. Social, economic, politic, Banatul a fost spaţiul experimentelor, al iniţiativelor social-liberale, al aspiraţiilor umaniste şi al dorinţei de bunăstare materială. Uneori, locurile acestea au fost ale acelor indivizi şi comunităţi care au refuzat servituţile regimurilor autoritare sau totalitare. Din aceste motive şi pentru multe altele, Banatul îşi are particularităţile sale. Cunoaşterea şi invocarea realităţilor istorice este direct legată de proiectele de viitor. Orice perspectivă culturală am avea, nu vom putea ignora observaţia potrivit căreia o societate are viitor atîta vreme cît are un trecut de la care se poate revendica*.

Mai poate fi Banatul o regiune prosperă?

Văzînd cum arată astăzi Banatul, este firesc să ne întrebăm dacă „Ţara“ Timişului, Cernei, Semenicului, Almăjului, Mureşului şi Tisei a fost şi poate fi şi de-acum înainte una prosperă. Acest lucru depinde în mare măsură de locuitorii ei de astăzi şi de mîine, de spiritul şi de ideile ce-i animă, de solidaritatea întru construcţie şi reconstrucţie, de reflexele mentale dobîndite graţie mediilor social, cultural, civic. Aş numi-o „ţară dunăreană“, ţinînd seama de existenţa canalului Bega-Tisa şi de posibilitatea revalorificării lui ca punte de legătură cu marele fluviu al Europei. În altă ordine, admiţînd că Banatul are o bogată istorie şi, deci, o identitate moştenită, s