(Dilemateca, anul VIII, nr. 90, noiembrie 2013) • Sânge şi splendoare, de Sarah Dunant

Traducere de Carmen Săndulescu

Colecţia Raftul Denisei, Humanitas Fiction 2013 *** Spulberînd miturile din jurul familiei Borgia, Sânge şi splendoare este un roman convingător, riguros şi captivant, care reînvie lumea acesteia şi, totodată, celebrează forţa implacabilă a istoriei înseşi. Rodrigo Borgia urcă în scaunul papal începînd cu anul 1492. Un politician abil, bun cunoscător al firii omeneşti şi mai ales al slăbiciunilor şi dorinţelor ei, Papa Alexandru VI visează să-şi atingă scopurile politice folosindu-se de membrii familiei ca de nişte simpli pioni, dar şi să-i păstreze pe aceştia în jurul lui, pentru că are nevoie de tandreţea şi căldura lor. Lucrezia Borgia e cea dintîi victimă a maşinaţiunilor politice ale tatălui ei: în vîrstă de doisprezece ani cînd începe acţiunea romanului, ea va trece prin trei căsnicii, în drumul de la inocenţa copilăriei la experienţa dureroasă a maturităţii. Prototip al Principelui lui Machiavelli, Cesare, fratele ei, a cărui iubire pentru Lucrezia e aproape incestuoasă, devine un războinic rece, calculat şi necruţător, capabil de fratricid - el este, de altfel, autorul moral al morţii fratelui său Juan. În cursa nebunească pentru putere şi faimă, membrii familiei Borgia scriu cu sînge un episod esenţial din istoria Romei, sursă de inspiraţie pentru nenumărate opere de artă care au surprins splendoarea şi cruzimea acestor trăitori ai secolului XV italian. *** În lumina fărâmiţată, Alexandru, cu capul plin de gânduri, se îndreaptă cu paşi clătinaţi spre Vatican trecând prin micuţa capelă a casei, când îi iese în cale ceva ce arată ca o siluetă fantomatică plutind prin faţa altarului. El, care n-a văzut în viaţa lui nici o făptură care să nu fie din carne şi oase, simte un început de panică în măruntaie, o spaimă faţă de imateri