Mari pictori contemporani
Puţini plasticieni au influenţat arta românească de după 1980 aşa cum a făcut-o pictorul Marcel Bunea. "Nefârtaţii" pictaţi de el în 1984, cu o tuşă intensă şi dramatică, erau o provocare, un "NU" spus lumii sufocate de comunism. Un debut care a creat emulaţie artistică. Împreună cu sculptorul Mircea Roman şi pictorul Christian Paraschiv, Marcel Bunea s-a instalat cu autoritate în elita "tinerilor revoltaţi" ai acelor ani. Şi, dacă după 1989, Christian Paraschiv lupta să cucerească definitiv Parisul, iar Mircea Roman asalta Londra, Marcel Bunea a ales să se manifeste dezlănţuit în ţară. Printr-un şir de experimente-spectacol, tulburătoare şi profunde, el a încercat, la începutul anilor '90, să schimbe faţa României cu mijloacele artei. Născut la Cisnădie, pe 20 martie 1952, într-o familie românească din acel fabulos spaţiu de burg germanic, pictorul este pe jumătate moţ. Seriozitatea educaţiei nemţeşti, altoită pe dârzenia sufletului său de vlăstar al Munţilor Apuseni, a dat o combinaţie strălucită de artist deschizător de drumuri. Astăzi, Marcel Bunea este conferenţiar la Universitatea Naţională de Artă din Bucureşti. Dar, în tihna suverană a atelierului său din Pangratti, artistul s-a întors la pictură, marea lui dragoste. Vă propun un dialog despre forţa visului şi focul creaţiei, desfăşurat în liniştea umbroasă a unui loc în care arta mare este la ea acasă. Un dialog ce avea să-mi dezvăluie o viaţă spectaculoasă şi intensă, trăită cu frenezie spre ideal. La fel ca şi arta lui Marcel Bunea.
Cetatea copilăriei
Elisabeta (mama) şi Marcel - Dragă Marcel Bunea, te-ai născut la Cisnădie, printre saşi. Cât de neamţ a devenit pictorul din tine?
- Pentru mine, copilăria a fost vârsta de aur. M-am născut la Cisnădie, cu un an înaintea morţii lui Stali
