Așadar, după modelul: unde dai și unde crapă! Să nu ne antepronunțăm, însă Primăria Capitalei a fost întotdeauna o feudă în care legea nu s-a simțit prea confortabil. Până acum, procurorii au călcat în vârful picioarelor pe acolo. Să vedem de aici încolo…
***
Interesant este că cel care s-a opus desecretizării arhivei I.C.Dunărea, în CSAT, a fost premierul Victor Ponta, care, la Revoluție, avea, potrivit propriilor afirmații, 17 ani. Adică de ce, vezi Doamne!, să le ia el apărarea bătrânilor Securiști? Ei uite că le-o ia! De ce? El știe… O alianță politică nu-i o justificare suficientă pentru un tânăr politician să facă un asemenea gest. Dar când, de mic, sugi lapte de la țâța sfrijită a Securității, uite că rămâi cu acru în gură…
***
Ba bine că nu! Dacă a putut în 2012, de ce să nu poată în 2014? Ponta are nevoie să reîncălzească „ciorba Băsescu”. Cu o economie gripată, cu un noian de noi taxe și impozite puse pe capul contribuabilului, cu promisiuni uitate și încălcate, care să fie calul de bătaie al PSD în anul electoral viitor? Pe de altă parte, o nouă suspendare i-ar veni mănușă și lui Traian Băsescu, l-ar reîncărca politic și ar băga cărbuni în soba partidelor și partidulețelor care se agață de turul panatalonilor prezidențiali. Așadar, cum e mai bine? Grea dilemă pentru Ponta!
***
De acum, totul e istorie, iar regretele sunt tardive. Traiectoria României după 1989 nu poate fi imputată numai lui Ion Iliescu. Firește, el a fost „Il capo di tutti capi”, în umbra lui de președinte „sărac, dar cinstit” s-au dezvoltat cele mai complexe rețele politico-mafiote de stoarcere a resurselor țării. Mai mult, copiii de suflet ai lui Ion Iliescu conduc bine mersi România și astăzi. Spun că nu e singurul vinovat, pentru că, în primul rând, a fost ales de vreo 70%… nu s-a cocoțat singur în fruntea României. Iar la domnia sa
