,,Umbre pe ecranul tranziţiei’’ de Cezar Paul-Bădescu – Humanitas, 2013
La urma urmei, ce este un televizor? O cutie colorată şi gălăgioasă care ne umple serile, mi se va spune pe româneşte. Pare o definiţie foarte nevinovată, pe care însă m-am pregătit cu arme şi bagaje s-o desfiinţez. Prin urmare, îi invit pe fanii declaraţi ai televizualului să evite comentariul meu de carte din această săptămână deoarece ar putea afla detalii inconfortabile despre ei înşişi sau despre preferinţele lor. Intenţia mea însă nu este aceea de a-i supăra, ci doar de a le indica pericolele din propria sufragerie.
Cui nu-l cunoaşte pe scriitorul Cezar Paul-Bădescu îi vom reaminti că al său nume se leagă de celebrul ,,caz Eminescu’’ de acum câţiva ani. Ei, mai mare vâlvă ca aceea nici că s-ar putea. În calitatea sa de comentator specializat al realităţii televizuale în cadrul revistei Dilema veche, jurnalistul a fost nevoit să urmărească, de voie, de nevoie, o serie de emisiuni româneşti ca să le diagnosticheze. De la o vreme, a început să se simtă rău verificând pe pielea lui că expunerea la TV este cauzatoare de suferinţă fizică şi psihică, puls crescut, vertij şamd. aşa cum arăta şi Chloé Delaume în cartea ei, ,,Locuiesc în televizor”.
Violenţă, politică tribală, pornografie, sânge, subcultură, vedete poleite şi obosite, toate se găsesc în programele televiziunilor comerciale ca într-un carusel ameţitor. Iar în spatele lor, duduie uzinele de bani din publicitate. Unul dintre titlurile articolelor reunite în acest volum jurnalistic se cheamă chiar aşa: ,,Analfabetismul media’’, el punând pe tapet o dorinţă unanimă: ,,Ne dorim în România o presă făcută profesionist, dar în aceeaşi măsură ar trebui să ne dorim un public educat din punctul de vedere al consumului de mass-media.’’ Nu în ultimul rând, avem nevoie de anticorpi pentru a face faţă manipulărilor colect
