Fie că este aplicat în fizică, biologie, psihologie sau management, termenul de rezilienţă descrie capacitatea de a face faţă şocurilor interne şi externe. În condiţiile crizei financiare şi economice, este evident de ce Forumul European de Sănătate Gastein a avut anul acesta ca temă rezilienţa sistemelor de sănătate. Dincolo însă de criza prelungită – „noua realitate”, cum o numea ministrul grec al sănătăţii – , sistemele de sănătate sunt supuse şi altor şocuri, printre care şi „epidemia” de boli cronice netransmisibile. În cadrul Forumului, acestor maladii le-a fost dedicată o sesiune care şi-a propus să identifice măsurile-cheie luate de ţările cele mai avansate în combaterea lor. Despre acest subiect am discutat cu prof. dr. Johan Mackenbach, unul din editorii coordonatori ai cărţii „Succese şi eşecuri ale politicilor de sănătate în Europa – patru decenii de tendinţe divergente şi provocări convergente“. – Domnule profesor, acest volum este o analiză comparată a politicilor de sănătate publică ale ţărilor europene. Care sunt principalele concluzii? – În acest studiu recent încheiat, am urmărit zece arii de politici de sănătate, majoritatea din domeniul bolilor netransmisibile, şi am încercat să identificăm ţările care se descurcă mai bine sau mai rău decât media europeană în implementarea politicilor eficiente. Un exemplu simplu este controlul tutunului: pentru această zonă există o scală de măsurare a eficienţei unei ţări, care ţine cont de numărul de activităţi, legi şi alte intervenţii pentru reducerea consumului de tutun. Iar aceasta o putem asocia cu prevalenţa fumatului şi cancerului pulmonar, pentru a ne da seama ce succes a avut ţara respectivă în combaterea tutunului. Am făcut, cum spuneam, acelaşi lucru pentru zece arii – nu numai controlul tutunului, ci şi cel al alcoolului, siguranţa traficului rutier, sănătatea maternă, sănătatea nou-născut