Clujenii sunt oameni norocoşi. Pe lângă faptul că locuiesc şi muncesc într-un oraş formidabil, sunt şi aproape de natură. Cei care pescuiesc mai au un avantaj: acela de a fi lângă un foarte puternic şi extrem de valoros nucleu de pescari sportivi.
Eu am avut norocul şi onoarea de a cunoaşte mai ales pescarii la muscă şi spinning. Am văzut că sunt organizaţi în cluburi sportive, iar ceea ce fac atunci când pescuiesc este cu totul altceva faţă de ce văzusem până atunci: nu pescuiesc pentru a duce peşti acasă, nu pescuiesc pentru a se relaxa/picnica pe malul unei bălţi, ci sunt adevăraţi sportivi care respectă peştii şi se întrec între ei după nişte reguli foarte bine stabilite. Să n-o mai lungesc: aşa am ajuns să încep să pescuiesc direct în competiţii sportive!
În luna august 2013, ca urmare a rezultatelor sportive, dar şi a posibilităţilor financiare, am fost unul dintre cei doi sportivi care au reprezentat România la Campionatuil Mondial de Pescuit la Muscă din Norvegia. Celălalt sportiv fiind domnul Moga Luca din Baia de Arieş.
Pe perioada celor două zile de antrenament am locuit într-un camping. Tot aici locuiau de mai mult timp componenţii loturilor mai multor ţări, printre care şi acela al Finlandei care, spre surprinderea noastră, avea drept căpitan o cunoştinţă: un excelent pescar sportiv, ghid de pescuit şi recunoscut legător de muşte, un italian! Şi aşa Finlanda a produs o surpriză şi s-a clasat pe locul 4.
Aici în camping am simţit prima dată diferenţa dintre Lotul României şi celelalte loturi. Acestea erau formate din cel puţin 5 sportivi, echipaţi uniform şi la cel mai înalt nivel, îmbrăcaţi cam la fel. Noi eram doi. Italienii erau în formaţie de 10 iar francezii, cu care am discutat mai mult, erau 8. Echipa Mongoliei, participând pentru prima dată la un Campionat Mondial, avea 5 sportivi şi un căpitan. Aceste diferenţe s-au văzu
