"O muşcătură de păianjen mi-a transformat viaţa în coşmar"
Stimată doamnă director Sânziana Pop,
Mă numesc Iancu Maria şi locuiesc în loc. Verguleasa Mică, jud. Olt. Am 52 de ani şi nu am nici un venit. Fiind grav bolnavă, n-am putut face faţă unui serviciu. Citesc de mulţi ani revista dvs. şi am folosit multe din reţetele pe care le-aţi publicat.
Sunt sigură că mulţi oameni din această ţară vă cer ajutorul, fiind bolnavi şi nevoiaşi. Eu nu am cerut la nimeni nimic până în prezent, dar acum un an şi ceva am dat de un necaz mare, din care nu mai ştiu cum să ies. Cu lacrimi în ochi vă rog să-mi publicaţi şi mie scrisoarea, poate cineva mă va sprijini. Anul trecut, în iulie, m-a muşcat un păianjen de palma dreaptă. Era un păianjen de grădină, că eu stau la ţară şi-mi place grădinăritul. Am fost la spitalul Drăgăşani, fiind mai aproape de mine, fiindcă mâna se umfla văzând cu ochii şi aveam dureri mari. Acolo, doi medici mi-au prescris un antibiotic slab, care nu a stopat evoluţia infecţiei. Am fost de trei ori şi tot de atâtea ori m-au trimis acasă. Din data de 22 iulie 2012 şi până în data de 25 iulie 2012 am agonizat pe holurile spitalului Drăgăşani, fără să le pese de mine. Nici când m-au dus cu ambulanţa nu m-au internat.
În data de 25 iulie 2012 s-a întâmplat o mare nenorocire: m-au luat, şi în loc să-mi pună mâna pe un antibiotic mai puternic, mi-au făcut nişte aşa-zise incizii, a câte 3 cm fiecare, căutând la întâmplare un flegmon inexistent. O mână creată de Dumnezeu să-mi fie de ajutor mi-au făcut-o praf în 10 minute. Au urmat cele mai grele zile din viaţa mea. Nu am mai putut nici să mă închin. Două luni de zile mi-am ţinut mâna legată de gât şi am îndurat dureri atroce. M-au chinuit ca pe Isus Hristos. De patru ori m-au băgat în sala de operaţii. Nu mi-am dat seama că-şi bat joc de mine. Actualmente, îmi ţin mâna 24 de ore
