I-am pus o întrebare simplă diplomatului şi scriitorului Vasile Nanea: care va fi soarta românismului în Republica Moldova, după ce actuala generaţie culturală va dispărea, şi după ce România a depopulat bună parte a tineretului intelectual din această parte de Românie?

Întrebarea, care a fost o capcană, nu putea să nu aibă un răspuns corect din partea unui diplomat care are o cunoaştere de ansamblu a fenomenului, şi nu una locală. Problema se pune însă astfel: oare diplomaţia românească nu ar trebui să îşi reintre în atribuţii şi să devină cu mult mai activă în atingerea interesului naţional, ori interesul naţional primar a fost, este şi va fi : toţi românii într-o singură Românie. Nu este oare acum momentul ca Ministerul român de externe să defină activ, şi să promoveze peste tot pe unde se află noul obiectiv naţional: Reunirea României cu Republica Moldova.

În instituţiile de forţă legea spune că: dacă un superior îţi dă un ordin care duce la încălcarea legii, atunci ai obligaţia să nu îl respecţi şi să raportezi acest lucru. Cred că acest lucru este valabil şi în diplomaţie: dacă primeşti un ordin care este contrar interesului naţional, atunci orice diplomat bun, care trebuie să fie şi un patriot bun, are obligaţia de a nu respecta ordinul şi de a raporta acest lucru.

Dincolo de Prut au fost şi sunt probleme pe care statul român trebuie să le rezolve, ori se pare că de câţiva ani o instituţie care are avea atribuţii în acest sens a devenit practic inoperabilă. Rolul unei reprezentanţe diplomatice nu trebuie să se rezume doar la acorda Vize sau a primii cereri de cetăţenie- Republica Moldova este un front diplomatic, iar noi avem nevoie la Chişinău de buni patrioţi, capabili a înţelege că interesul statului român este reunirea dintre cele două state româneşti, iar până la reunire susţinerea românismului.

Este oare corect, ca