Un caic turcesc aducea prin anul una mie opt sute şi ceva pe grecul Vanghelie, în Turceasca dobrogeană, de unde urmărit de judecăţile stăpânirii, dase bir cu fugiţii. Alţii spun însă că sărăcia din ţara lui îl alungase.

Oricum ar fi kir Vanghele, venind aici, nu s-a apucat de negustorie, ci şi-a aşezat o târlă, în apropierea unei fântâni cu apă dulce. Fântâna se numea Iusuf Punar, pentru că fusese zidită de un turc bogat şi milostiv, anume Iusuf. Pe la 1870, Vanghele îmbătrânise de tot, de aceea mult s-a bucurat când a văzut că, alături de el, se mai durează două târle de creştini: a lui Ţurcan şi a lui Tărcatu, veniţi de prin părţile Sibiului.

Nu după mult timp, simţind că dorul ţării lui nu-l mai poate ţine pe meleaguri străine, Vanghele şi-a vândut târla lui Ion Pulu, venind din Albacul Abrudului şi s-a dus să moară în Grecia. Satul care luase fiinţă s-a numit Iusuf Punar, după numele fântânii. Mai târziu însă coloniştii, sosiţi aici din Vlaşca, i-au zis Cucuruz, pentru că aşa se numea şi satul de unde veniseră. Iusuf Punar este o aşezare care a fost cunoscută şi sub numele de Cucuruz. A făcut parte din comuna Adamclisi. Un caic turcesc aducea prin anul una mie opt sute şi ceva pe grecul Vanghelie, în Turceasca dobrogeană, de unde urmărit de judecăţile stăpânirii, dase bir cu fugiţii. Alţii spun însă că sărăcia din ţara lui îl alungase.

Oricum ar fi kir Vanghele, venind aici, nu s-a apucat de negustorie, ci şi-a aşezat o târlă, în apropierea unei fântâni cu apă dulce. Fântâna se numea Iusuf Punar, pentru că fusese zidită de un turc bogat şi milostiv, anume Iusuf. Pe la 1870, Vanghele îmbătrânise de tot, de aceea mult s-a bucurat când a văzut că, alături de el, se mai durează două târle de creştini: a lui Ţurcan şi a lui Tărcatu, veniţi de prin părţile Sibiului.

Nu după mult timp, simţind că dorul ţării lui nu