- Social - nr. 229 / 22 Noiembrie, 2013 Profesorul Ioan Faliboga a fost primul meu dascal de mare valoare pe care l-am avut, caruia ii pastrez cele mai adanci sentimente de recunostinta. In clasele V-VII l-am avut ca profesor si diriginte la Scoala Generala din Deda, judetul Mures. Ne preda istoria, geografia si lucrul manual. Ne invata sa pictam dupa natura, peisaje, si sa modelam din argila diferite statuete sau sa confectionam harti in relief. La orele de istorie ne vorbea cu mult entuziasm, cu o inalta vibratie sufleteasca si patriotism, incat traiam adevarate emotii de neuitat. In orele de dirigentie ne ducea de multe ori, cand timpul era favorabil, pe un deal din spatele scolii, unde ne invata cum sa ne orientam in teren, sa cunoastem anumite plante medicinale sau ne povestea diferite intamplari din timpul razboiului, cand a luptat ca ofiter superior pe frontul de rasarit. Era un barbat masiv, placut la infati sare, care radia de bunatate, si in anii ce mi-a fost profesor si diriginte nu l-am vazut niciodata nervos sau sa pedepseasca pe nedrept vreun elev. Avea insa un viciu - fumatul, dar niciodata nu l-am vazut sa fumeze in fata elevilor, din respect pentru acestia. In vacante ne-a dus in excursii la Targu-Mures, cu trenul, unde am vizitat cele doua catedrale romanesti din centrul orasului, Palatul Culturii, Biblioteca Teleki si alte obiective turistice si, de fiecare data, la intoarcere spre Gara Mica, faceam un popas pe strada Eminescu unde isi avea locuinta, doamna Faliboga asteptandune cu prajituri pe saturate. Abia dupa ce am absolvit scoala, dupa cativa ani, am aflat de unele ispravi ale fostului meu dascal care, pur si simplu, m-au cutremurat. Avand o mare incredere in oameni, fiind un patriot desavarsit, a dat dovada si de multa, prea multa naivitate. Cu ajutorul unui grup de prieteni, intre care si al unor fosti colegi din armata, ofiteri superiori,