Cine a avut nervi sa urmareasca evolutia evenimentelor politice din ultimele doua saptamani, cu accent pe ultimele doua-trei zile, si a incercat sa gaseasca un sens si o coerenta in desfasurarea lor, acel cineva are toate sansele sa se molipseasca de nebunia care a pus stapanire pe guvernantii care ne conduc.
De la Traian Basescu pana la Victor Ponta si Crin Antonescu, trecand de-a lungul si de-a latul prin partidele din spatele lor, fara a omite ramasitele rasfirate ale fostei drepte, nimeni nu a scapat nemolipsit.
Ce-i drept, fiecare cu nebunia lui, dar interactionand mai puternic decat de obicei, ei toti au reusit performanta sa calce pe pragul haosului total. Si pentru ca societatea e in majoritatea ei autista, iar cea ramasa activa cat de cat e impartita intre talibani, spectacolul nebunilor continua inca sa fie citit intr-o cheie sau alta ideologica. Oricat de haotic si nociv ar fi, ultimii impatimiti ai taberelor politice sustin de pe margine si dau sens tuturor extravagantelor pe care le vedem petrecandu-se zi de zi in varful institutiilor celor mai importante.
In realitate, daca privim cu un ochi neutru, daca radem si ultimele afinitati ideologice, vedem cum o mana de oameni produc un circ tot mai fara perdea si pe care, culmea, au ajuns in nefericita situatie de a nu-l mai intelege nici ei. Ei stiu, desigur, pentru ce se bat, pentru ce se cearta si de ce fac aliante si intelegeri mai mult sau mai putin la vedere, insa rezultatul final, produsul brut al jocului pe care cred ca il controleaza, in ciuda iluziilor lor, le scapa in totalitate.
Il vedem pe Traian Basescu, de exemplu, incercand sa reziste, sa dea impresia ca inca mai are un cuvant de spus in politica, sa traga sfori mai mult sau mai putin vizibile, astfel incat la incheierea timpului alocat la Cotroceni sa nu impartaseasca soarta unui Adrian Nastase.
