● Arta prelucrării pietrei, în urmă cu mii de ani, atingea perfecţiunea
Enigme ale timpurilor de demult ies tot mai des la iveală, în timp ce „istoria oficială” nu se lasă sedusă de subiecte precum monumentele din nordul Caucazului, ori cele de la Bozioru-Aluniş.
În vestul Caucazului, în Rusia, nu departe de orașul Tzelentzchik, există o zonă împădurită, de 12 kilometri pătraţi, care se întinde pe ambele părţi ale muntelui. În acest loc au fost descoperite sute de monumente megalitice, numite dolmene. Cele mai multe dintre ele au o formă dreptunghiulară făcute din lespezi de piatră cu găuri în faţadă. Nu nişte găuri neregulate – aşa cum ne-am aşteptat având în vedere vechimea structurilor, stabilită ca fiind de cel puţin 4.000 de ani – ci unele care se apropie de perfecţiune, atât prin formă cât şi prin nivelul de finisare.
Dolmene asemănătoare au fost descoperite și în Caucazul de Nord, în Krasnodar, în apropierea râului Kuban, la aproximativ 148 km nord-est de Marea Neagră. Aceste monumente au similarităţi semnificative cu structuri din diferite alte părţi ale Europei şi Asiei. Asemenea structuri se regăsesc în Franța, Marea Britanie, Irlanda, Germania, India şi… în Munţii Buzăului. Mai precis în comuna Bozioru, unde se află faimoasele schituri rupestre, cioplite în stâncă cu multă măiestrie, de parcă oamenii care le-au făcut ar fi avut o ştiinţă pierdută a modelării pietrei în forma dorită fără daltă şi ciocan, aşa cum numai prin America de Sud se mai poate vedea. Şi la Bozioru-Aluniş, ca şi în Caucazul de Nord, orificiile din piatră sunt precise, cu linii bine conturate, care ar fi făcute cu greu chiar şi cu unelte moderne. Toate te duc cu gândul că, în urmă cu mii de ani, în jurul Mării Negre a existat o civilizaţie suficient de avansată pentru a ne uimi cu realizările ei. Din păcate, istoria „oficială” nu pare dispusă să ne spună prea
