Asumarea răspunderii în Parlament pe Legea descentralizării, care lasă la dispoziţia diverşilor "baroni locali" recoltarea şi utilizarea fondurilor din regiunile pe care le conduc, este încă o încercare a premierului Ponta de a-şi fideliza electoratul pentru bătălia "prezidenţialelor".
Pentru cei mai mulţi observatori ai jocului politic românesc a devenit astfel clar că liderul PSD-ist vizează, pentru el şi ai săi, câştigarea acestei ultime lupte, menită să asigure dominaţia monocoloră a ţării. Ponta vizează o reîntoarcere la situaţia de la începutul mileniului, când, cu Iliescu preşedinte şi Năstase prim-ministru, PSD-ul devenise Partidul-Stat. Pentru baroni, acea epocă a fost "de aur". Justiţia era strict controlată, mediile nu mişcau, de frica pierderii contractelor publicitare, sistemul întreg duduia în ticăloşia sa, impunând un respect dur pentru ierarhiile patroni-clienţi stabilite. Fidelizarea "baronilor"- nostalgici după vremea aceea - este, aşadar, necesară, pentru că numai prin mobilizarea lor exemplară poate Ponta să câştige Preşedinţia. Anul şi jumătate de când conduce executivul a dezvăluit totul despre "calităţile şi capacităţile" sale. Ponta s-a vădit un administrator diletant şi un circar pe măsură. Diletantismul său este cauza eşecului măsurilor economice ale guvernului, în ciuda creşterii - timide, dar reale - a ansamblului economiei. O creştere care este, mai degrabă, efectul târziu al măsurilor dure împotriva crizei, luate de guvernul Boc - şi care nu justifică avalanşa de taxe şi impozite cu care Ponta a coafat Bugetul pe 2014. Guvernarea "la televizor", pe care premierul a practicat-o cu asiduitate (demonstrându-şi apetitul pentru circul mediatic), nu poate ascunde "sub preş" viitoarele consecinţe ale acestor suprataxări şi supraimpozitări. Ponta preferă ca, atunci când ele vor fi efectiv resimţite de naivul electorat
