Motivate acum, mai mult decît altădată, şi de cursa candidaturilor pentru statutul de Capitală Culturală Europeană, autorităţile locale timişorene au găsit şi oferit resursele necesare pentru desfăşurarea unei noi ediţii a Festivalului de Teatru European Eurothalia. Iniţiator al evenimentului desfăşurat între 9 şi 17 noiembrie, Teatrul German de Stat Timişoara a celebrat cu această ocazie şi 60 de ani de existenţă instituţională. Evenimentul, de mare ţinută încă de la prima lui ediţie, în 2009, a stat ulterior în conservare timp de doi ani, din motive băneşti. Organizatorii, cu directorul Lucian Vărşăndan în frunte, nu au acceptat concesii, aşteptînd vremuri ceva mai bune financiar, care, iată, au venit, făcînd posibilă ediţia cu numărul trei.

La Timişoara, sentimentul general în privinţa artelor spectacolului e de ecumenism estetic. Teatrul Naţional, Opera Naţională, Teatrul Maghiar „Csiky Gergely“ şi Teatrul German de Stat împart aceeaşi clădire, un fel de kilometru 0 al oraşului şi al istoriei noastre recente. Pe paliere diferite ale edificiului, pe laturi diferite, în zile şi la ore diferite, toate aceste instituţii şi altele, invitate cu diverse prilejuri precum acesta, oferă publicului produse multiculturale, plurilingve. E un fel de mall cultural care face faţă foarte bine mall-urilor comerciale. Şi dacă am ajuns la concurenţă, lucrurile par aşezate corect şi din acest punct de vedere.

Între artiştii de diferite expresii artistice şi lingvistice par să se fi statornicit relaţii de deschidere şi colaborare. În traseul pentru atingerea succesului, nu concurenţa de tip corporatist e adoptată, ci emulaţia, ambiţia de a obţine performanţa. Publicul nu e segregat, obişnuieşte să meargă la producţiile tuturor, indiferent dacă se joacă în română, maghiară ori germană. La maghiari şi germani, toate reprezentaţiile au supratitrare ori traduc