Acuma, că Antonescu a dat fuga la Victoria şi s-a pus de acord cu Ponta asupra înfiinţării celei de-a doua comisii care va sta de veghe în lanul de secară - după ce ne-a convins că nu face el şi PNL-ul său, joia, ce vrea PSD-ul, miercurea -, urmeză ca şi Camera Deputaţilor s-o „nască” pe a treia: comisia care măsoară cu pasul cele 300 de hectare smulse din trupul ţării, de familia prezidenţială. La urma-urmei, cinci sute de parlamentari de care n-a auzit nimeni trebuie să-şi justifice, cumva, existenţa şi banii pe care-i înfulecă. Şi cum, doar vreo câteva zeci îşi fac loc în charterele rezervate desanturilor exotice, plevuşca trebuie scoasă pe mirişte. Remarc, din bun-simţ şi nu în prezenţa ori absenţa certificatului de antibăsism, că suntem obligaţi, ca naţie, să fim martorii-butaforie ai unui circ ridicol produs de mereu aceeaşi clasă politică, plină de tupeu şi săracă în respectul faţă de oameni. Văd că, pe măsură ce devin tot mai inutile – dat fiind declaraţiile notarilor, ale DNA-ului, ale unor reprezentanţi ai CEC -, comisiile parlamentare apar ca ciupercile după ploaie, născute de urmaşii politici ai celor care au „întârziat” şi împietrit ţara în proiect. O ţară în care ne-am uitat, ca drogaţii în sevraj, cum au murit Bancorex, Banca Agricolă, Banca Religiilor şi altele de calibrul lor, ca să poată supravieţui formaţiuni politice hulpave, legate ombilical de interesele unor mafioţi notorii, guverne care au tocat banul, „urcând” datoria publică la peste 100 de miliarde de euro, care au vândut industria la fier vechi, care au privatizat pe nimic tot ceea ce producea şi au semnat contracte pentru care noi şi copiii noştri, şi copiii copiilor noştri vom plăti, cu miliarde de euro, parful de pe tobă. Această clasă politică lamentabilă, care îşi umileşte electoratul de 25 de ani, se face, mai nou, că-i pasă de CEC şi de cele 300 de hectare de pământ cumpărate de unu