Păcat, mare păcat! Eram gata să plec la Pireu, săptămâna trecută, dar o răceală puternică m-a ţintuit la pat. Nu ştiu cât m-o fi înjurat cumnatul meu, cel cu care urma să plec, mai ales că maşina şi bagajele erau pregătite, iar biletele la meci erau în buzunarele noastre. Să nu credeţi că părerile de rău sunt legate de meci, bănuiam că nu le putem face faţă grecilor cu echipa actuală. În schimb, mă incita gândul că voi intra din nou în contact cu bucătăria elenă, pe care o tratez cu respect total; visam la bunătăţile tradiţionale elene, la fructele de mare şi la caracatiţa prăjită la grătar la ea acasă; păcat, mare păcat! Cum boala m-a ţinut, conform obiceiului, o săptămână, am renunţat şi la deplasarea în capitală, la Arena Naţională, pentru returul cu Grecia. Tot răul spre bine, am vizionat meciul la televizor cu nevastă-mea, iar comentariile ei au fost atât de aplicate, încât am suportat rezultatul final cu destulă detaşare. În primul rând, de prin minutul 60 a fost foarte supărată pe greci pentru că nu vor să-şi dea 3 autogoluri; ca urmare, l-a urmărit tot meciul pe Torosidis, sperând că el este responsabil cu băgatul mingii în propria poartă şi că îşi va face datoria până la capăt. Şi a finalizat înfuriată: „ia uite, nu suntem în stare nici măcar golul de onoare să-l dăm noi, a trebuit să ni-l dea tot ei…”.

Gluma-i glumă, dar sunt greu de înţeles chiar şi speranţele noastre exacerbate, după rezultatele jenante din grupă, acolo unde Olanda, ţară recunoscută pentru opoziţia la intrarea noastră în Schengen, s-a gândit, în compensaţie, să-şi joace şansele până la capăt şi să ne trimită la baraj; din păcate, Robin van Persie şi colegii săi nu au putut să joace marţi în locul lui Maxim & Company (glumesc în continuare). Apropo, interesant cum cele câteva pase bune date de băiatul ăsta în Bundesliga l-au transformat în eroul care urma să ne ducă la Rio. Reali