Vă vine

sau nu să credeţi, tocmai s-au împlinit zece ani de Co-medie locală altPHel. Ceea ce nu prea mă bucură. Doar sunt ani trecuţi, nu?!, din aceia despre care Poetul spunea că „niciodată n-or să vină iară”… De ce m-aş bucura? Mi-e mai la îndemână să fiu melancolic. Şi, uite-aşa, se făcea că mă caută vreo şapte, opt sponsori, restu’ editori, cum că să scot, dom’le, un volum de the best-uri…

Că e păcat

să se piardă atâtea lucruri mişto, că ar ieşi ceva ca lumea, chestii, trestii, abţibilduri… În fine, nu vreau să spun mai mult, din modestie… Şi, când melancolia a devenit insuportabilă, ce credeţi, nu am început să mă uit înapoi? Ba am început! Şi, vă vine să credeţi sau nu, tot citind la Co-medii vechi, unele, chiar de pe la-nceputuri, m-a pălit aşa o duioşie, că am zis gata!, se face!

Ei, chiar o carte, nu!,

da’ măcar câteva pagini, azi, una, mâine, alta, de remember-uri, ar cam fi cazul, fie şi doar pentru a marca momentul, fiindcă nu în fiecare toamnă împlineşte Co-media zece ani! Şi, în plus, mi-e aşa de dor de publicaţiile alea care azi nu mai apar şi de ziariştii ăia care acum nu mai scriu, că, zău, zici că nici n-au fost. Dar ce păcat să se uite… Deci, iată că se distra lumea şi acum zece ani, bre, luaţi de colea nişte mostre:

După o lungă absenţă

binemeritată, „Viaţa Prahovei” se întoarce. Ca o fiică risipitoare. Să nu-mi cereţi să vă spun de unde şi de ce, chestii de-astea, jenante, că nu ştiu. S-o iertăm, s-o primim cu braţele deschise, că şi ea este a noastră. A Co-mediei locale. Chiar nu vă mai aduceţi aminte? A trecut chiar aşa de mult timp? Da, „Viaţa Prahovei” este un săptămânal, adică tot un fel de ziar, numai că apare mai rar. La un an, doi… Nu zâmbiţi, vă rog! E o glumă proastă.

O altă glumă proastă

care însă iese bine de fiecare dată este inedita rubrică „Ştiaţi că…”. Din ea, aflăm lucruri foarte