„Guvernul olandez a decis recent să înceteze producţia de vaccin, unul din motive fiind că nu-i uşor pentru o organizaţie guvernamentală să atingă şi să menţină un nivel tehnic şi calitativ ridicat“, spunea anul trecut dr. Marc Sprenger, director al Centrului European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor şi fost şef al Institutului Olandez de Sănătate Publică (RIVM), într-un interviu acordat Vieţii medicale. „Aşa că, dacă mă întrebaţi dacă este necesar să ai o astfel de organizaţie, părerea mea personală este că nu. Trebuie definite tipurile de vaccin necesare într-o ţară, iar apoi trebuie văzut de unde pot fi achiziţionate cât mai ieftin posibil, nu trebuie neapărat să ai un producător naţional“. În 2003, prin fuzionarea unităţii guvernamentale de producere de vaccinuri cu divizia de vaccinuri a RIVM, a fost creat Institutul Olandez de Vaccinuri (NVI), ale cărui activităţi constau în cercetarea şi producerea vaccinurilor (diftero-tetanic-pertussis, rubeolă-oreion-rujeolă, BCG, poliomielitic inactivat, hepatitic B, gripal etc.) şi cercetarea pe animale de laborator. Circa şase milioane de doze de vaccin erau produse anual pentru programul olandez de imunizare, Publicitate dintre care trei milioane de vaccinuri gripale. Însă, în 2009, statul a hotărât să renunţe la operaţiunile de producţie: „devenise tot mai dificil pentru NVI să menţină cost-eficienţa producţiei în domeniul public”, se arată într-o scrisoare a ministrului sănătăţii către Parlamentul olandez. „Economia de scară este esenţială pentru cost-eficienţa producerii de vaccinuri: volume mai mari duc la un preţ mai mic. Acestea nu se pot obţine în domeniul public.“ Ca urmare, în 2012, producţia de vaccinuri a fost vândută pentru 32 de milioane de euro către Serum Institute of India (SII), unul dintre cei mai mari producători la nivel mondial – unul din doi copii, pretinde compania, sunt imunizaţi cu c