Dragă domnule Bill, pe mine mă cheamă Verginel şi sunt un copil sărac din România. România este dacă nu ştiţi (domnu profesor zice că nu prea aţi fost la şcoală) o ţară săracă din Europa. Tot domnu profesor mai spune că nu ar fi chiar aşa de săracă, că poţi să te îmbogăţeşti dacă joci la loto, te ţii de politică sau te faci popă. Sau dacă furi, da mie nu îmi place asta, n-am furat decât dude de la vecini, după ce am cerut voie. Eu vă scriu pentru că aşa a zis domnu profesor că n-ar fi o idee rea, pentru că dumneavoastră faceţi multe lucruri de bine facere din cauza la mulţi bani.

Să vă spun cum a venit vorba: eu am jucat la o promoţie cu coci cole din alea ale dumneavoastră şi am câştigat o tabletă care m-a încântat foarte mult. Nu umblu fără de ea nici acasă nici la şcoală, că îmi place cum tot dumneavoastră aţi inventat-o. Când m-a văzut domnu profesor ce bine bat eu pisica pe tabletă a zis că am talent de aitist şi că dacă mă pun serios pe treabă pot să ajung chiar în parlament când mai cresc. Da mie nu-mi trebuie aşa ceva, am auzit că acolo-s numa hoţi şi eu nu vreau să ajung la puşcărie ca bunicu când a zmuls ţăruşii ăia. Şi atunci domnu profesor a zis că să vă scriu o scrisoare, poate mă ajutaţi şi pe mine cu ceva fonduri de împrumut, până termin şcoala şi vi-i dau înapoi. Dânsul zice că aveţi bani cât România şi Băsescu cu toate seişelurile lui la un loc şi că sunteţi un om care dă ca Gigi Becali, fără să vreţi să fiţi desenat în biserică.

Noi suntem foarte săraci aici, nu avem unde să muncim de când zice tata că a venit revoluţia şi a dărâmat ceapeul. El avea meserie bună atuncea, era paznic la ţevile de inundaţii şi câştiga bine, îi ajungeau banii de băutură şi ţigări. Da când a apărut Ceauşescu prima dată mort la televizor au venit revoluţionarii din sat şi au luat toate ţevile, că erau bune acasă şi se şi căuta la vânzare de către nişte c